Am avut tot timpul frica de zbor desi visam deseori ca zburam. Erau vise „lungi” in care planam cu orele peste locuri si locuri, in general campuri pustii. Eram asemenea unui zmeu fara ancora, tot timpul in pericol sa cad, la prima schimbare de vant. Aceeasi stare am avut-o si cand am luat pentru prima data avionul. E clar ca am produs atata adrenalina incat aratam ca un soho dealer incarcat ore in sir cu heroina.
Iubeam norii…ascultam Sigur Ros… nu faceam altceva decat sa ma uit la cer.
De aceasta data i-am privit de deasupra, in drum spre cea mai tare experienta pentru un music junky ca mine – Rock Werchter. Asa ca am plecat sa-i intalnesc pe unii dintre cei mai tari dealeri de pe piata, capabili sa injecteze extaz in terminatiile acustice, simultan celor peste 200000 de dependenti, teleportati frenetic la miliarde de mile distanta de supradoza inumana.
Am fost intrebat daca nu am ajuns la saturatie, din punct de vedere muzical. Nu imi amintesc starile de la fiecare concert, desi poate unele nu m-au prins in cea mai buna dispozitie. Stiu doar ca de la primele acorduri Air, pana la finalul, FinalUL, FINALUL, doamneee…finalul! finalul celor de la Faithless am zburat.
am fost la Artmania si m-am vazut cu prieteni noi si vechi, o gramada de lume faina. Din concerte, cel mai mult mi-o placut The Gathering. Genial, genial – imi parea rau toata viata daca ratam concertul asta. Pe locul 2, Anathema (probabil nu m-o marcat atat de tare din cauza ca i-am mai vazut, si o fost mai misto prima data), pe 3 My Dying Bride – geniala vocea lui Aaron
The lovely lovely Anneke, Sibiu
am fost plecata o saptamana, cu 2 gb de muzica si baterie limitata (singuru motiv pentru care nu imi place iPodu – nu-l pot incarca decat de la comp.).
Chestiuni constatate cat am fost plecata:
Tv sucks. Most of the time. Am stat o saptamana cu televizorul si m-am saturat pana peste cap. Am urmarit 3 posturi, din care 2 pentru muzica: VH1 – care cred ca ii singuru post muzical care ii normal, si Fashion TV – pentru ca astia care fac show-uri pe catwalk aleg tare fain muzica (am prins printre altele Guns of Brixton de la Nouvell Vague).
What happened to Atomic? Nu o fost el un post excelent niciodata, dar imi aduc aminte cand era pe la inceputuri ca avea emisiuni specializate tare dragute, generice misto – acolo am auzit prima data Portishead, pe nu mai stiu ce generic. Aveau emisiunea aia de noapte – Insomnia – unde bagau trip-hop and related f faine, plus ca erau prezentatorii carismatici. Tot pe atunci dadeau in prostie Otherside de la Red Hot Chili Peppers, piese cu unu din cele mai misto clipuri (oh, the obsession 😀 )
On other news, in ultima vreme ascult tot mai mult Björk (mdeah, mai mult ca de-obicei) si daca pana acum declaram oricand ca Vespertine e albumu meu preferat, ma gasesc in situatia de a nu ma putea hotari intre 5 (?! da, chiar 5) albume: Debut, Post, Homogenic, Vespertine si Volta (mdeah, stiu ca tocmai am enumerat cam jumate din discografia ei, dar e preaaaa misto *flying hearts emoticons*) Therefore, le-am pus ca fond de muzica permanent alaturi de niste Anathema, Marillion, Porcupine Tree si piesa geniala Orange Sky a lui Alexi Murdoch (care apare pe coloana sonora a de-asemenea genialului film Garden State) In plus, am descoperit un album de pe care stiam cam jumate din piese fara sa stiu cine, cum, ce, de ce canta *oh, my, blush, blush* adica Soft Machine de la Teddybears.
Si daca tot am zis ca Orange Sky e o piesa geniala, go on, convingeti-va 🙂
Pe de alta parte, desi BM e un oras micut si plictisitor, e al dracului de fain seara – e placut afara (23-24 grade), e putina lume pe strada, parcu mare e la fel de fain ca intotdeauna, orasul e tot mai curat 🙂 Plus, I got to see the orange sky. De la balconu meu, evident 😀
L.E. Se gaseste Smashing-u nou *doing the joy dance*
Babylon Noise 