Tag Archives: radiohead

top 5 #12: songs that remind me of my brother

Luna asta, în loc de un top 5 pe 5 si unul pe 25, apar ambele azi. Ăsta, și unul mai pe seară. De ce?! Pentru că azi e o zi mai specială, e ziua fratelui meu.
Diferența de vârstă între noi 2 este de 2 ani și ceva. Deci am crescut împreună, întâi pe stăzile pline de praf de la bunică-mea, apoi în camera care am împărțit-o pănă la liceu, iar în studenție într-un apartament. Când am intrat eu la liceu am schimbat pumnii și certurile pe o relație din ce în ce mai bună.
Pentru că este o persoană foarte specială, aceste 2 top 5-uri o să se lege direct de el.

Ăsta e modul meu de-ai spune „La mulți ani!”.

Primul e cu 5 piese care îmi aduc aminte instantaneu de el. Îs foarte multe, dar la următoarele 5 au cele mai bine întipărite amintiri legate de el și mi-s cele mai dragi.

top 5 #12: songs that remind me of my brother


iarna ’91, pe la țară prin zăpezi imense

O arhiva cu toate piesele, aici.

1. Radiohead No Surprises

Deși ascult de multișor albumul ăsta, și pe vremea aia Mihai nici nu vroia să audă de Radiohead, acum vreo 2 ani l-o apucat obsesia cu piesa asta (și cu tot OK Computer for that matter). Îmi aduc aminte de un mesaj într-o noapte, când îmi spunea cât de mult îi place piesa, și Thom Yorke.

2. Queens of the Stone Age – Little Sister

Una din piesele care rulau vinerea seara, înainte să ieșim în oraș. În momentele alea când mă pregăteam ca o fată ce îs și urlam peste piesă să meargă să facă duș că întârziem 😀

3. Arms and Sleepers – Butterflycatcher

Una proaspătă…cu puțin înaintea concertului de la Cluj s-o pus Mihai mai serios să asculte trupa și o constatat că îi place foarte mult. Era o noapte de primăvară când am primit mesaj cât de buna e piesa asta ca soundtrack de mers cu bicicleta pe anumite străzi cu liliac înflorit din Cluj. De atunci asociez și olfactiv piesa.

4. Tiamat – Do You Dream of Me?

De fapt cam tot albumul Wildhoney, pe care îl asculta(m) obsesiv în liceu. Nu știu de unde l-o adus la noi în casă, dar chiar și mamei îi plăcea.

5. Porcupine Tree – The Rest Will Flow

O conversație pe blacon, pe Jupiter Island, pornită de la cât de fain e albumul ăsta și continuată despre cine mai știe ce. O seară caldă și foarte faină, prin octombrie 2007.

Anunțuri

top 5 #7: hypnotic bass lines

Primul instrument care mi-o căzut cu tronc o fost pianul. Când ascultam mult metal, evident mă minunam de ce sunete pot scoate unii chitariști din instrumentele lor. Vocile o fost tot timpu un criteriu foarte important după care ascult muzică. La formațiile care au câte-un intrument mai neconvențional, era oarecum normal să-l observ; dar basssul, pentru mine, o rămas multă vreme un instrument de fundal, care completează piesa și cam atât.
Asta până când Mihai (des deja menționatul frate al meu) mă tot oprea să fiu atentă la câte un bass. Așa am ajuns să îmi dau seama cât de aiurea ar suna multe piese fără instrumentul ăsta, și am ajuns să observ tot mai multe linii de bass prin piese.
Zic din start că știu că sunt trupe care se concentrează foarte mult pe bass, cu bassiști extraodrinari, etc. Ce am adunat eu mai jos sunt niște piese ale unor trupe care îmi plac foarte mult și care nu pun accentul în mod special pe instrumentul ăsta, dar au câte-o piesa unde mi-o atras atenția foarte foarte tare, și din cauza bassului am ajuns să le ascult pe repeat. De aceea i-am și spus hypnotic bass lines. O fost destul de greu să le aleg pe atea 5, că mai am și altele pe lista asta. Dar le-am ales pentru că ele mi-o stat cel mai mult în urechi.

top 5 #7: hypnotic bass lines

poza de Rebecca

O arhiva cu toate piesele, aici

1. Travka Sunt un erou
Primul bass în vreo piesă românească pe care l-am observat. Din momentul în care l-am observat, am avut piesa pe repeat câteva zile, în căști.

2. Radiohead Where I End and You Begin. (The Sky Is Falling In.)
Una din piesele mele preferate alltime și bassul meu preferat în vreo piesă. Contribuie perfect la intensitatea ei și te face să o assculți iar și iar și iar.

3. Luna AmaraNo Return
Atăt de bine completat în piesă, și totuși atât de frumos scos în evidență. Nu am observat bassu ăsta mai bine de un an, dar acum vreo 2 săptămâni m-o lovit foarte frumos în timp ce mergeam pe stradă.

4. Yo La TengoDamage
Deși stă cuminte în fundal, nepăsarea, sau mai bine zis împăcarea cu situația, ce o sugerează piesa nu era la fel de fain subliniată fără bass.

5. Faith No MoreEvidence
Cel mai sexy bass într-o piesă. Dap, știu ce zice ca versuri, știu și despre ce e, dar prefer să mă concentrez asupra liniei muzicale 😛


top 5 #4: perfect live moments

Top 5-ul ăsta trebuia teoretic să apară în 5 mai, dar am fost plecată pe la niște concerte foarte mișto. Până să vă spun de ele – și o să o fac în curând-, vă dau topul meu de 5 video-uri live care îmi plac extrem de mult și la care mi-aș fi dorit f f mult să fiu în public. 2003 o fost un an foarte bun 🙂

top 5 #4: perfect live moments

1. Archive Again (@ Eurockéennes 2006)
Nu am găsit variantă ok pe youtube, așa că e fără embed. Se poate vedea, și mai ales auzi aici.
Pentru că sună incredibil de bine, și pentru modul în care cântă Dave Penn: atât de prins de piesă încât parcă ar cânta închis în pivniță, nu în fața mării aceleia de oameni. Și pentru nebunia care intră în întreaga trupă, treptat, dar sigur.

2. Radiohead Climbing Up the Walls (@ Glastonbury 2003)
Îmi place foarte mult cum simte Thom piesa. Și cum toți par să se joace cu instrumentele și rezultatul e ATÂT de frumos. Și pentru visuals (♥ alien music)

3. Bon IverSkinny Love (@ Glastonbury 2009)
Pentru cum sună chitara aia de cupru, vocea cu tremolo a lui Justin, pentru setea cu care se dă în tobe pe final, și pentru publicul ăla mult, divers și frumos. Și pentru că am avut și încă am o mare pasiune pentru piesa asta, și pentru Bon Iver în general.

4. Björk All Is Full of Love (@ New York 2003)
M-am îndrăgostit de versiunea asta în 2006, la TIFF, la Screaming Masterpiece. Încă mi se pare un moment perfect. De la cap la coadă. Pentru sinceritatea și simplitatea ce mi se pare că o are din cauza felului în care Björk articulează și accentuează fiecare cuvânt.

5. Lamb Gabriel (@ Lowlands 2003)
E uimitor cum poate încăpea atâta emoție într-o piesă. În doar 5 minute jumate. Iar în mare parte, după părerea mea, meritul e a lui Lou Rhodes. Excelentă!


Radiohead – OK Computer

De vreo 10 ani am început să conştientizez că există o gramadă de muzică şi să-mi individualizez gusturile. Primu calculator o ajutat mult chestia asta. Cum 8 gb e o suprafaţă mică, mai ales când trebuie să o împarţi, aveam şi primeam o grămadă de cd-uri. Audio sau mp3.

De atunci până acum muzica o devenit un soi de drog pentru mine. Şi am sesizat că cele mai bune albume, pentru mine, îs cele care încă reuşesc să mă surprindă după ani buni şi sute de ascultări. Albume la care mă mai opresc din ce fac să stau să ascult anumite pasaje. Pe care le pot fredona şi proaspăt trezită din somn.

Toată clasa a9a am făcut ore dupămasa. Noi şi cei de-a 10. Am cunoscut o grămadă de oameni noi şi faini. Oameni care aveau discuţii despre muzici, filme, cărţi. Persoane interesante.

Într-o zi văd un prieten, într-o pauză, cu un cd în mână. Curioasă fiind, am întrebat ce e. N-am primit răspuns, am primit cd-ul şi indicaţia de-al asculta.

Ajunsă acasă, am băgat cd-ul în calc. Nu m-am uitat atenta ce îi, am început să ascult. Nişte riffuri de chitară, şi o voce foarte interesantă şi distinctă

* In the next world war
In a jackknifed juggernaut
I am born again
In the neon sign scrolling up and down
I am born again

Cu cât se derula din piesă, şi apoi din album, îmi tot ziceam chestia asta sună foarte bine.

** I am the key to the lock in your house
That keeps your toys in the basement
And if you get too far inside
You’ll only see my reflection

La finalul piesei eram ca hipnotizată. Replay. Replay. Replay.

Aşa am cunoscut eu OK Computer de la Radiohead. De atunci o trecut cam 7 ani jumate. Şi încă e unul din albumele mele preferate all-time. Încă mai găsesc o chestie care am trecut-o cu vederea la ultima ascultare. Sau îmi aduc aminte de câte un moment mişto căruia i-o fost coloană sonoră. Sau de oameni mişto cu care am discutat despre albumul ăsta atât de fain, de oameni cărora l-am dat să îl asculte, convinsă fiind că le dau şi o bucată din mine să o descopere. Am făcut obsesie pentru aproape fiecare melodie în parte. Şi după sute de ascultări, încă e prezent cu regularitate în playlistu meu.

* Radiohead Airbag

** Radiohead Climbing Up the Walls


Bono vs. Thom

Mie îmi place U2. Mai ales ce o scos până la All That You Can’t Leave Behind (2000). The Joshua Tree şi Achtung Baby îmi plac foarte mult. Dar [acum e momentu în care îmi activez scutu invizibil să nu mă păruiască fanii înrăiţi U2] Bono şi-o ia la el acasa de la Thom Yorke. 

Nu ştiu de când e, ştiu doar că sună extraordinar de bine. Radiohead făcând cover la Sunday Bloody Sunday. Am auzit foarte multe variante live U2, dar nici una nu m-o pălit ca asta a Radioheazilor 😀


Radiohead – Wake Me (before they come)

Radiohead – Wake Me (before they come)

Ce frumos e atunci cand aud lucuri noi de la formatii care au daruit atat de mult in ultimul timp. Au fost 3 piese noi in turneul sustinut de Radiohead in Statele Unite; aceasta de mai sus fiind cantata in Los Angeles pe 24-08-2008.


splinters on the road
hovering birds of prey
you’re so high upon yourself
and you blow it all away

si Jonny Greenwood la e-bow…
MINDBLOWING


Rock Werchter – Aliens

„That’s a really nice sound”, spuse soparla izbind ritmic sfera de apa. Din cand in cand se iveau spre centrul sferei valuri buclucase care intrau rezonanta cu dansul reptilelor, pasarilor, balenelor, maimutelor painjen, sepiilor si moliilor. Se nastea o muzica dincolo de toate regnurile cunoscute. Prin urmare, copiii acelei muzici erau deseori asociati unor fiinte mutante, deseori idolatrizati ca reintoarceri a unor zei cruzi, de care oamenii ar fi vrut sa uite, dar pe care ii pomeneau deseori atunci cand aparea o astfel de fiinta. Buzele oamenilor descriau forme ovale, sprancenele li se arcuiau in timp ce isi tatuau zilele cu forme neobisnuite. Apoi pielea lor se caznea sa intre intr-una dintre acele forme si pentru ca deseori acei oameni nu erau destul de elastici, cate unul dintre acei mutanti, extraterestri sau cum li se mai spunea, incepea o arie si o repeta, o repeta, o repeta pana spiralele notelor sale erau perfect tangente la muzica, divinau muzica, erau muzica; pana cand sarpele avea sa-si prinda propria sa coada. „I am the music”, spunea in acel moment soparla. „oooOOOOOooooooooooo”, se putea citi mirarea pe fetele oamenilor, de parca ar fi vazut un fetus hermafrodit; un banc de meduze tremurau in apa, migrau spre centrul sferei care palpaia o lumina inexistenta, un sunet ce si-ar fi dorit sa fie altceva decat sunet. Apa pleznea lesne ca o piele gelatinoasa, lasand la suprafata muzica.

IMG_5720

Nick Cave e un Rege Soparla asa cum n-a mai fost de la Jim Morrison incoace. Grinderman a avut un concert pentru fiintele alea care isi sfarteca crisalida si aerul cu aripi invizibile, zi de zi. Da… a fost acel a fi, atunci. Si Nick dansand nebuneste, cantand, zguduind aerul de sub Pyramid ca un scarabeu care goneste pe sub piele gata sa iti intre prin urechi in creier si sa ti-l devoreze.

  • Depth Charge Ethel
  • Get It On
  • Electric Alice
  • Grinderman
  • I Don’t Need You To Set Me Free
  • When My Love Comes Down
  • Honeybee
  • Dream
  • Man In The Moon
  • No Pussy Blues
  • Love Bomb
  • Go Tell The Women
  • Tupelo
  • Get Ready For Love

IMG_5611

Sigur Ros…cand oamenii devin propriile lor zambete si cosmosul e o multime de ‘iiiiiiiii’-uri placute; Sigur Ros vand aripi, le imprumuta, le ofera. Le iau de la pasari si alte creaturi care se misca cu grade de libertate mai multe decat iti poti inchipui tu intre cei patru pereti ai tai ce poarte numele de corp; Si in timp ce Jonsi trece de la o piesa la alta devii propria ta schita in carbune, in acuarela, in curcubeul tribal. Ce aripi frumoase avem! Imi amintesc de un chip cunoscut, din care a mai ramas un zambet. hmmm…acest alzheimer teribil al muzicii numit minimalism…

  • Svefn-g-englar
  • Ny batterí
  • Glósóli
  • Sæglópur
  • Vid spilum endalaust
  • Hoppípolla / Med blódnasir
  • Inní mér syngur vitleysingur
  • Hafsól
  • Gobbledigook
  • Popplagid

IMG_5635

Radiohead emite pe alte unde decat cele cunoscute. Emite RTBF pe frecvente subliminale, vorbeste despre Tibet in acelasi timp cu obsesia cotidiana, cu recurenta propriilor piese de la un concert la altul, la un album la altul. Ei au adus intr-adevar un sunet ancorat in cotidian. ooOOooo…si data viitoare cand voi mai fi la un concert Radiohead, sa-mi amintiti sa nu iau alte droguri in afara de muzica. O supradoza de Radiohead e de ajuns sa te paralizeze pentru cateva zile.

  • arpeggi
  • national anthem
  • lucky
  • all i need
  • there there
  • nude
  • climbing up the walls
  • the gloaming
  • 15 step
  • faust arp
  • how to disappear
  • jigsaw
  • optimistic
  • just
  • reckoner
  • idioteque
  • bodysnatchers
  • videotape
  • you and whose army?
  • 2+2=5
  • paranoid android
  • everything in it’s right place

[Download mp3s]

IMG_5853

dEUS…dUMNEZEULE…revelatia acestui an la Werchter. Sunt cel putin la fel de buni ca Radiohead, cel putin live si tot la fel de atenti cu ce fac pe album. Si chiar au ajuns in punctul in care pot spune totul. Daca Tom vrea peste cateva luni un album cu totul diferit fata de celelalte, il poate face. Poate vorbi despre Belgia ca o tara mica cu probleme mari sau isi poate ironiza propria conditie in industria muzicala, cantand despre ‘Popular Culture’. Si vazand acolo, la Werchter, cum se intalnesc toate trendurile in materie de muzica, cum adolescentii devin carne de tun pentru media, toata povestea asta care graviteaza pamanteste in jurul muzicii mi se pare extrem de amuzanta. DA! dEUS sunt acolo sus, cu Radiohead, Velvet Underground si Sonic Youth; numarul de albume vandute, topurile, numarul de ascultatori sunt doar glume ieftine.

  • Slow
  • Oh My God
  • Instant Street
  • Feel Of The Floor, Man
  • Is A Robot
  • Smokers Reflect
  • Maria Schneider
  • Turnpike
  • The Architect
  • Favourite Game
  • Sun Ra
  • Nothing Really Ends
  • Bad Timing
  • Popular Culture
  • Roses
  • Suds And Soda

Cum de muzica ajunge sa fie redusa la un schimb economic sau la bitii care curg prin acest blog? ‘Babylonoise’ sa transpuna stari de fapt insolite in sunete, asemenea lui Tom Barman care iti deschide fereastra de la casa intr-o noapte si iti rearanjeaza lumea, acolo sub pielea ta veche, ca un extraterestru.

Despre Rock Wercher 2008 s-a mai scris in:

Werchter Alternativ
Rock Paper Stone Werchter
Rock Werchter – Americana
Rock Werchter – prea multi digei
Werchter, Atena