Tag Archives: byron

Byron lansează Acoustic Drama

recomandă:

Vineri, 10 octombrie, orele 20:00 la Palatul Copiilor

BYRON
Concert unplugged care deschide turneul de promovare a dvd-ului Acoustic Drama.
O experienţă complet acustică asigurata de pian, contrabas, chitare acustice şi tobe, acompaniate de viori, violă şi violoncel .

Invitaţi speciali :
ALEXANDRU ANDRIEŞ şi PAULA SELING.

www.byronmusic.ro
www.myspace.com/byronmusicspace

Biletele se pun în vânzare din 16 Septembrie 2008 prin reţeaua magazinelor Diverta, la magazinul Muzica, precum şi online prin www.ticketpoint.ro, www.bilete.ro, www.myticket.ro şi www.blt.ro
Preţul unui bilet este de 45 ron.
Un eveniment organizat de Kompas Events
www.kompasevents.ro

Reclame

Byron @ Cluj again (21.02.2008)

Nu ştiu de ce vin aşa rar pe aici să cânte, dar noah, mai bine de 2 ori pe an decât deloc. Nu i-am mai văzut din noiembrie când toată lumea m-o abandonat şi am fost singură.

Cred că multă lume s-o obişnuit cu Byron şi Kumm să cânte cu întârziere, de aia când o început concertul era destul de puţină lume. În următoarea jumătate de oră s-o adunat lumea.

Băieţii au cântat cam o oră jumate, aproape toate piesele de pe Forbidden Drama – cred că doar Toast Proposal o lipsit + plus două piese noi – Blinded By Sunshine şi încă una care am uitat cum se numeşte. O surpriză foarte mişto o fost coverul Jeff BuckleyGrace, care o sunat foarte, foarte mişto. O mai fost şi obişnuita deja Lazy şi solourile de pe Get Off a lui Prince.

Am aflat că Szabi nu mai cântă cu ei, şi ca acum basist e Jacob Glick – american la origine, în România de ceva vreme – care sună foarte bine :D. La fel, am auzit că pregătesc ceva surprize pentru public, deci rabdare, că e de aur, şi aparent o să merite.

Cântarea s-o ţinut în Irish & Music Pub deci o sunat bine. Săptămâna viitoare o să fie Kumm acolo, abia aştept, mai ales că de ultimele ori i-am văzut tot prin Roland unde sunetu nu prea le-o fost prieten.

O seară foarte faină, un concert foarte mişto, mi-era dor 🙂


Cover me but worth all the effort (III)

Am tot notat conştiincioasă când am dat de câte un cover care să-mi rămână întipărit în minte şi azi m-am decis să le împărtăşesc.

Into Dust

Original: Mazzy Star
Cover: Ashtar Command

Ashtar Command dau un sound cu totul nou piesei Into Dust. E mult mai optimist, mai luminos parcă. Şi cu toate astea nu poate să nu îmi placă mai mult originalul.

Cinder Alley

Original: 16 Horsepower
Cover: Manes

Aici mi se pare că Manes reuşesc să spună mai multe prin interpretarea lor. Şi vocea şi ritmu mi se par mi cu vână şi mai potrivite cu piesa decât în cazul originalului.

Superstar

Original: The Carpenters
Cover: Sonic Youth

Mie nu-mi place Sonic Youth. Dar piesa asta îi foarte faină. Dacă originalul mi se pare o lălăială – să-mi scuze fanii trupei termenul – coverul îmi merge direct la inimă.

Lover’s Spit

Original: Broken Social Scene
Cover: Feist

Feist e foarte simpatică într-un concert şi îşi cere scuze faţă de Broken Social Scene pentru interpretarea ei. Cu mâna pe inimă vă spun că nu are de ce. Piesa suna la fel de mişto şi în original, şi în varianta domnişoarei.

When the Sun Hits

Original: Slowdive
Cover: The Gathering

Cam acum un an am dat mai tare de shoegaze ca gen, şi citisem pe undeva ca Slowdive, mai ales albumul Souvlaki(’93), îs o trupă ce trebe neaparat ascultă pe gen. M-am îndrăgostit de respectivul album, iar piesa asta – When the Sun Hits – mi-o fost din start una din preferate. La un moment dat am găsit un B-Sides Gathering, l-am luat, l-am pus în playlist, şi la un moment dat am avut marea, şi foarte plăcuta surpriză să o aud pe Anneke cântând piesa asta. O versiune mai energică dar la fel de faină ca originalul. Una din puţinele cazuri în care nu mă pot hotărî spre care să înclin.

Unravel

Original: Björk
Cover: Radiohead

Mare surpriză. Un webcast din 8 noiembrie 2007. Radiohead cântând Unravel. E categoric altceva.

Wish You Were Here

Original: Pink Floyd
Cover: Marillion

În timpul unui concert live Marillion s-au decis să facă un cover după celebra piesă. Ce are diferit acesta faţă de celelalte sute, poate mii de variante ale piesei? H a dat publicului ce e al lui…oricum se ajungea la cântat glas la glas cu publicul, de ce să strice magia?

Demni de menţionat aici sunt Byron live, care intrepretează foarte fain Lazy a celor de la Noir Désir şi Paranoid Android de la Radiohed.

De asemenea ţin să amintesc că a fost lansat al doilea cd de coveruri semnat Cat Power. După The Covers Record în 2000, luna asta a lansat Jukebox – un album foarte drăguţ.

Tot legat de coveruri, pe imnul trifoiului, în preajma sărbătorilor au existat 10 days of covers. Aruncaţi acolo un ochi pentru detalii 😉

Partea I
Partea a II-a


1st time’s a charm

Pentru cei care s-au gandit la prostii, regret sa va informez ca postul de fata este despre cu totul altceva.

Vreau sa mentionez aici cateva trupe care anul asta si-au lansat primul album si le-a iesit din prima. Cei carora – contrar superstitiei – le-a iesit si prima clatita. Ramane de vazut ce vor face cu restul.

1. New Ruins – The Sound They Make

Un album droney acoustic/electric rock fabricat in Illinois, SUA, de catre Elzie Sexton si J.Caleb care canta de ceva vreme impreuna. Mie imi aduc putin si a post-rock in anumite momente

Mare plus pentru vioara si contrabas. Ritmul albumului e foarte catchy si vocea foarte placuta.

Au fost comparati – printre altii – cu Talk Talk si Iron & Wine

Highlight-ul abumului: Flowers

 

 

2. Radical Face – Ghost

Omul din spatele acestui proiect se numeste Ben Cooper si a reusit pe Ghost sa creeze un sound unic, foarte soothing, catalogat drept indie/folk/experimental. Piesele de pe albumul asta au luat nastere incepand cu 2004 si formeaza impreuna un concept. Ben este de parere ca fiecare isi lasa fantomele intre peretii unde a locuit, iar acestea ii vor bantuii pe oamenii care vor pe viitor acolo. Piesele sunt fiecare scurte povesti avand aceasta tema in comun.

Highlight-ul albumului: Winter Is Coming

 

3. Solar Powered People – Solar Powered People

O combinatie foarte reusita de shoegaze, post-rock si ambient. Si ei tot americani, de data asta din California.

Imi place foarte mult ca pe fiecare piesa fiecare instrument pare sa fie exact la locul lui. Desi nu-s fana in mod deosebit a bateriei ca instrument, pe albumul asta suna incredibil de bine.

Albumul are o atmosfera aparte, fie te indragostesti de el, fie te lasa rece.

Highlight-ul albumului: Picture Fade

 

 

4. Byron – Forbidden Drama

Dap, uite ca se regaseste si o trupa romaneasca pe aici. Astept albumul asta de cand i-am vazut live pe 1 dec 2006 in Laptarie, la concertul de debut. Mi-au placut instantaneu, si de cand au lansat acest album parca imi plac si mai mult.

Ce nu-mi place e copeta, but I can live with that. Era mai aiurea daca era coperta misto si muzica naspa 😀

Highlightul albumului – aici am trecut prin multe stari dar cred ca in sfarsit am ajuns la o concluzie – No Man’s Land.

 

5. Puscifer – V Is For Vagina

Doar inca unul din multitudinea de proiecte a lui Maynard James Keenan. Desi stiu de ceva vreme de existenta proiectului astuia, doar anul acesta s-a lansat oficial pe piata primul album.

Se pare ca a dat din nou lovitura, albumul este unul foarte reusit, aducand cand a industrial, cand a alternativ sau chiar spre trip hop. A mai amintit Marius de el aici

Highlightul albumului: Momma Sed.

 

 

6. Kate Nash – Made of Bricks

Daca nu v-ati dat deja seama dupa accent, Kate Nash vine din Anglia, si anul acesta a lansat un album tare simpatic de indie.

Mie mi-a atras atentia in primul rand vocea ei, apoi simplitatea pieselor si pe alocuri versurile.

Plus pentru pian si pentru tonul foarte vesel pe aproape intreg albumul, minus pentru unele versuri.

Highlightul albumului: Mouthwash

 

7. Mika – Life In Cartoon Motion

Dap, stiu ca pe multa mule enerveaza acest Mika si al lui album dar mie imi place.

Imi place vocea, muzica e foarte dansabila – de fiecare data cand aud vreo piesa a lui incep sa ma misc indiferent ce altceva fac.

Am ascultat si restul albumului nu doar piesele ce se difuzeaza pe la radio si TV, si da, imi place. Spre deosebire de altii eu si recunosc asta 😛

Highlightul albumului: Relax, Take It Easy.

 

 

8. Two for the Road -The Perfect Kiss

Despre acest proiect al lui Marc Collin am mai pomenit aici asa ca nu ma mai intind la povesti.

Highlight-ul albumului – desi e cam greu si nepotrivit sa scoti o piesa din context, fiind un album conceptual – Two For the Road.

 

 

 

Evident, ceea ce am trecut la Highlight-ul albumului reprezinta piesa mea preferata de pe albumul respectiv.

Cam asta e lista mea pana acum. Inca sper ca o sa lanseze Bellman albumul de debut anul asta, dar daca se prezinta cu piese la fel de misto ca cele 4 de pana acum, o sa-l laud intr-un post separat.

Probabil mai sunt si altele – de care nu am auzit, care nu mi-o placut, sau care nu stiam ca-s la debut -, feel free to draw my attention.


Byron @ Cluj (08.11.2007)

Byron si-au lansat albumul de debut – Forbidden Drama – in 12 octombrie si apoi au inceput un turneu de promovare prin tara. Am asteptat cuminte sa vina seara de 8 nov sa ajunga la Cluj. N-a vrut sa vina nimeni cu mine asa ca am mers singura. Dar a meritat din plin 🙂

Inceputul concertului a fost anuntat de sunetul unui clopotel, au aparut trupetii si au inceput concertul cu prima piesa de pe album, Fake Life. Au continuat in ordine pana cand au terminat actul I si au facut pauza…cu Angels and Clowns. Mi-am amintit evident de ultimul concert Kumm cu Dan la voce, in vara lui 2005, in Vama Veche. Au reluat cu actul II, Dan a specificat ca Losing Control e inspirata de locul in care cantau – Music Pub – varianta veche. La sfarsitul actului au cantat o piesa noua care suna foaaarte bine :). Dupa ce au terminat de cantat albumul, mi-au reconfirmat ca mi-e foarte dor de Kumm-ul vechi (nu ca nu mi-ar place Byron sau formula noua Kumm, e vorba doar de mostalgii) cantand 1000 de chipuri (si mi-am amintit de filmuletul asta). Si dusi au fost.

La insistentele publicului s-au intors de 2 ori, prima data Dan a prezentat trupa si fiecare a avut spatiul lui de solo ca sa demnstreze cat de misto is ca instrumentisit! – pe fundalul muzical al piesei Get Off Prince (mi-am aminitit de cand canta Cristi in Antic cu Ultimu` Nivel si se prosteau pana efectiv nu ii mai tineau puterile – old Baia Mare memories)

Dan

6fingers

Cristi

Szabi

Costin

 

La al 2lea bis au cantat Lazy, spre bucuria mea, pentru ca imi pierduse toate sperantele ca o sa o mai cante, si apoi chiar au plecat.

Imi pare rau ca nu au cantat mai mult, mi-era dor sa aud un Paranoid Android sau un One Time coveruit de ei, dar deh, ma bucur ca au cantat tot albumul 😀

Sunetul mi s-a parut foarte bun, atmosfera faina, totusi ma asteptam sa fie mai mult lume. Probabil inca nu se stie asa de multe despre aceasta noua trupa.

Care are ocazia sa mearga sa vada un concert Byron, sa nu ezite!

Later edit: Bonus, puteti vedea Byron cantand piesa noua aici (a se scuza instabilitatea mainilor care o tinut aparatul 😀 )


Summer Tour 2007 – Ep3: Back Home

A fost o vara nebuna din punct de vedere muzical in Romania care s-a incheiat in septembrie cu festivalul George Enescu. In ciuda tuturor bestivalurile, stuffstockurilor sau coke-urilor, cred ca acesta e evenimentul nr.1 din tara.

Dupa Rock Werchter a urmat o serie de concerte in Vama Veche la Soni. Clipe memorabile cu Timpuri Noi intr-un concert nebun,nebun, cu Artanu tipand si intrerupand frumusete de „Maricica” cu interludii demente si geniale, cu Byron revenit la locul inspiratiei alaturi de trupa sa care poate oferi noi variante ale pieselor vechi la fiecare concert, Harry Tavitian cu o nebunie de „My favorite things” (probabil piesa cu cele mai multe cover-uri) si cu o prelucrare dupa o melodie transilvaneana veche gasita in Codex Aureus, rock alternativ romanesc cu Grimus si talentatul lor vocal si travka alaturi de Travka 🙂 .

Am prins un sfert din Led Zeppelin la concertul Robert Plant cu piese pe care le ascultam pe repeat zile in sir (Black Mountain Side, Going To California, Gallows Pole). Plant nu mai are vitalitatea de acum 30 de ani, nici macar pe acea de acum 15 ani dar stie foarte bine sa-si conserve vocea si are oameni foarte buni pe langa el. Din fericire unii oameni foarte norocosi vor vedea trei sferturi din Led Zeppelin plus Bonham jr, intr-un concert la Londra.

Concertul Tori Amos de la Bucuresti a fost mult mai slab ca cel de la Werchter. A fost in primul rand publicul – la Bucuresti au fost foarte multi curiosi si foarte multi snobi, pe cand la Werchter erau mai mult fanii ei belgieni. Apoi playlist-ul unul axat pe piese clasice, mai ales in partea a doua, cu foarte mult pian si cam atat. A fost o diferenta clara cel putin de tempo intre cele doua parti. Nu cred ca a fost o alegere buna pentru ca niciodata nu poti obtine progresiv o emotie cu un astfel de playlist. Dincolo de aceste lucruri, acest concert a facut foarte multi oameni fericiti, in acea seara.

Rolling Stones…un vis implinit dupa 30-40 de ani pentru unii, celmai tare concert la care am fost vreodata, pentru mine. Totul a mers perfect (sau masinaria a functionat, tot mecanismul fiind invizibil), de la show, la chitarile duelandu-se, miscandu-se, intrepatrunzandu-se, la fenomenul „Mick Jagger, la 64 de ani, uite numa ce poa sa faca dementu asta pe scena”. Mai nou, Rolling Stones au renuntat la turnee, dupa ce au spart toate recordurile dar n-as baga mana in foc pentru asta (Keith Richards e un vampir, va jur!)

Ma intreb ce ne asteapta la anul, tinanand cont de lunile astea si ma uit la numele pe care as vrea sa le vad, multe din ele cvasi-necunoscute in Romania. Ar fi putin probabil sa vad Tool, Arcade Fire, Sigur Ros, Queens of the Stone Age pe-aici. Daca as fi producator, baiat destept si cu o agenda telefonica plina si variata, mai mult ca sigur as miza tot pe un gigant muzical pentru un concert viitor care sa rupa gura targului – probabil U2 sau Roger Waters.

postat de: baby lo noise