Mono @ Cluj, 22 iulie 2011

Mi-ar plăcea să vă pot povesti despre cum o fost la Mono. O să încerc chiar, dar mare lucru sigur nu o să iasă.
De când am auzit că japonezii vin la Cluj am început să mă agit și entuziasmez. În primul rând pentru că nu mă așteptam deloc, iar apoi pentru că se anunța lume faină de departe cu ocazia concertului, deci sigur ieșea ceva frumos.

Vineri – 22 iulie – cu companie foarte mișto, o porneam spre Euphoria Music Hall. Pentru prima dată aici, locul mi-o dat un sentiment „meh” (©Cronco). Ar arăta mai bine fără chestiile de pe pereți (postere, discuri și ce mai era pe-acolo). În rest, nimic de comentat. Lume multișoară, în general oameni care păreau să știe foarte bine la ce o venit. Eu nu știam la ce să mă aștept de la trupa de pe scenă. Mi s-o spus doar – de prieteni care deja îi văzuseră – să încerc să ajung în față, să văd scena.
După prima piesă, la care eram undeva pe la mijlocul sălii, am înțeles de ce. Din cei 4 Mono, băieții (bateristul + chitariștii) stăteau jos, unde nu îi vedeam; doar tipa – basista – era în picioare. Am ajuns după vreo 2 piese în față unde am reușit să și văd cine scotea minunatele sunete: într-o rochiță (?) neagră foarte simplă și interesantă, pe tocuri, cu bassu în brațe, tipa îți lua imediat ochii. O prezență foarte plăcută pe scenă. Băieții cu chitările păreau o clonă unul a celuilalt. La o analizare mai atentă am observat că tricourile nu le erau la fel și că cel din dreapta (mea) trăia muzica mai intens. Sau cel puțin așa mi s-o părut mie.


Habar nu am cum o trecut concertul. Pe când se terminase am avut impresia că o trecut 15 minute. De fapt japonezii cântaseră o oră jumate. Se vedea pe ei, nu-i vorbă, că-s storși de toată energia. Dar m-o prins așa de tare în muzica lor încât efectiv nu știu ce s-o întâmplat în jurul meu, cum s-o derulat piesele, nimic. Doar că o fost foarte frumos și intens. Și îmi amintesc momentul când chitaristului din dreapta și-o lăsat chiatara într-un distors fuzzy și lovea pedalele (sau cum se numesc ele) cu mâinile intr-un moment excelet de furie muzicală.

Și cam atât. Știu doar că m-aș mai duce oricând să mă bag într-o asemenea hipnoză/transă muzicală. Și aș recomanda oricui să facă asta dacă are ocazia, să-i vadă pe Mono live. Pentru că e un lucru excelent.

Mulțumesc Anei pentru poze🙂

About cherrypick


4 responses to “Mono @ Cluj, 22 iulie 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: