If not for you

Am fost aseară la un concert emoţionant şi nu prea ştiu cum să transmit asta. N-a fost emoţionant pentru că el a vrut să ne mişte, nici pentru că toţi cei de-acolo s-ar fi adunat într-o mare de oameni pătrunşi de acelaşi sentiment. N-aş putea spune nici măcar că am simţit magnetismul prezenţei sale extraordinare. A fost cumva mai intens şi mai comun de atât. Nu a vorbit decât atunci când a prezentat trupa aşa că nu am simţit că ştie cine sunt(em), că a venit pentru noi. Nu mi s-a părut că a fost o atmosferă grozavă, nu ştiu cât de mulţi se simţeau aduşi aproape unul de altul de aceeaşi muzică. M-a emoţionat într-adevăr apariţia lui. Foarte tare chiar. Am stat cu un gol în stomac şi cu lacrimi în ochi şi nu-mi venea să cred că are o cămaşă galbenă sub jacheta cu nasturi aurii şi o dungă tot galbenă la pantaloni. Era copleşitor sentimentul de incredibil, propriu-zis DE NECREZUT că e EL acolo, că a venit, că îl văd, că e făcut din carne şi oase, că pare slăbit şi fragil, că l-aş putea atinge dacă aş înnebuni şi aş trece de garduri, pază şi alte obstacole aşezate în calea fericirii. Că a îmbătrânit. DE NECREZUT. Oamenii ca el nu îmbătrânesc. Sunt mereu tineri pe coperţile discurilor şi pe tricouri şi pe afişe. Cohen a fost mereu bătrân, dar el e mereu tânăr. Nu? Nu? Nu?
Oricum, m-am pus pe plâns când a cântat prima dată la muzicuţă. M-am pus pe plâns când a cântat a doua oară la muzicuţă. Am plâns şi când a cântat a treia oară la muzicuţă.

Şi tot aşa. Am dansat, am sărit, am aplaudat, am strigat, am tropăit.
Am devenit tot mai tăcută spre final. Am trecut prin toate impresiile: e extraordinar, e umbra a ceea ce era odată, e tot EL, e atât de mic, cântă aşaaa de bine, de ce nu recunosc, daDAda, oh, e tot acolo deşi nu mai poate, îi place în continuare să facă muzică, oare a zâmbit.
Şi aţi văzut umbra proiectată pe fundal? Măreţ, nu?

Setlist aproape complet cred (*acum e bun): Rainy day women # 12 & 35; It ain’t me, babe; I’ll be your baby tonight; Stuck in a mobile with the Memphis blues again; Jolene; Just like a woman; Cold Irons Bound; Desolation row; The levee’s gonna break; I don’t believe you (she acts like we never have met); Highway 61 revisited; Can’t wait; Thunder on the mountain; Ballad of a thin man; Like a rolling stone; All along the watchtower.

Închei cu ce i-am scris cuiva care şi-ar fi dorit să fie acolo: of, mai mult de atat nu pot sa iti spun. o sa fie unul dintre concertele care o sa mi se scufunde in amintire si o sa ma pocneasca cand mi-o fi odata lumea draga.


One response to “If not for you

%d blogeri au apreciat asta: