ha, been there

Am zis că nu scriu dare de seamă despre concertul Persona din Fabrica, prea am făcut caz că vreau să-i revăd şi nu mai vin odată-n Bucureşti. Scriu totuşi pentru că până la urmă n-a fost doar concert Persona, ci şi The Pixels. Am vrut să fim şi noi fashionably late (de parcă nu era suficient că am mers în club duminică noapte) şi chiar am întârziat. Dar mai mult de-o piesă două nu cred că am pierdut de la The Pixels. Inserez argumentul modestiei, cum nu ştiam eu nimic de ei şi încă nu ştiu mare lucru, m-am chinuit o oră să-mi dau seama dacă solistul e acelaşi cu cel de la Toulouse Lautrec. Am conchis că da (să nu ziceţi că nu că mi se dă peste cap toată teoria cu alter-ego-urile: 1. electro cu laptop în club industrial, 2. franţuzesc cu căciulă pe cap în clubul ţăranului). Chiar şi în condiţiile astea, de necunoaştere şi confuzie, mi-a plăcut concertul lor, dansabili, au ritmuri foarte bune, chiaaaar interesanţi, m-aş mai duce. Au avut proiecţii, destul de lucrate, mi-a plăcut că erau imagini suficiente şi cu ei, mixate, cinematografizate, un mod eficient de a îşi promova ‘imaginea’, care vorba aia, susţine din spate trupa. Habar n-am ce au cântat, Fire Exit, I Saw You, ceva cu Rockstar (încurajez completări). Un concert legat, cinstit, cred că îşi fac cale şi îşi găsesc locul (pentru mine, cel puţin) pe scena asta autohtonă prin latura electro. Succes lor, minte mie.

Persona mi-a sunat foooarte bine. Vag stânjenitor că era aşa puţină lume, unele ‘festiv îmbrăcate’, cum zicea Dan vorbind în somn, mie mi se făcea frică între piese de la atâta linişte, dar ce nu face omul pentru ‘rochenrol’. Şi ei au avut proiecţii, slavă, mi se pare o modalitate la îndemână de a face show dintr-un concert, de a lua din presiunea care apasă pe băieţii din trupă din moment ce toată lumea se uită fics la ei, de a induce o stare – se creează instantaneu o atmosferă. Cu cât proiecţiile sunt mai adecvate şi mai bine sincronizate, cu atât experienţa e mai… închegată. Văd că vorbesc mai mult despre suportul vizual şi mai puţin despre muzică – nu-s în stare să deconstruiesc, iar decât să înşir adjective, mai bine mă eschivez. Nici aici n-am playlist, oricum au fost the usual suspects (albumul ar ieşi pe 14 mai), mare succes au Honey Bunny Blues şi The Kitchen Song, desigur, a fost şi o piesă nouă, Lovers numită provizoriu.

Fu frumos, ce să vă mai povestesc, mereţi de vă bucuraţi.


2 responses to “ha, been there

  • porculcelest

    am fost una dintre umbrele fantomatice din fabrica, la concertul ala. mi-au placut tare mult ambele trupe si m-am simtit foarte bine, cu toate ca am regretat ca era asa putina lume. si da, solistul de la pixels si cel de la toulouse lautrec sunt una si aceiasi persoana.

  • clown23

    multumesc, viata mea tocmai s-a imbogatit cu o certitudine :-j dupa ce-am fost la travka, am acum o scurta nostalgie pentru spatiul gol din fabrica – nu doar loc de dansat, dar loc si pentru erori de miscare si dezechilibre. hai sa zicem ca a fost un concert la care publicul a lasat, la propriu, loc si pentru extravagante🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: