Angus Maclise

Ani buni, am trait cu ideea ca formula originala a Velvet Underground o avea la baterie pe Maureen Tucker. Imi placea ce scotea din tobe fiinta aia micuta, cu un drum kit care avea sa fie mostenit, ca estetica, de majoritatea trupelor punk din anii ’70. Acum ceva timp o prietena mi-a propus un pariu pe care l-am pierdut: ar fi trebuit sa-i spun in 10 secunde numele primilor membri Velvet Underground ca sa se dezbrace. Asa am aflat de Angus Maclise, primul percutionist al formatiei. El venea din cu totul alt mediu fata de Maureen, cu influente mai putin garage si mai mult experimentale si brechtiene. Alaturi de John Cale, Jon Hassell, Tony Conrad, Charlemagne Palestine, Terry Riley a facut parte din avant-garda muzicala a New York-ului anilor ’60, Theatre of Eternal Music. Impreuna au organizat expozitii, au facut coloana sonora pentru spectacole de teatru si film, au adus pentru prima data in fata publicului, instalatia muzicala ca happening. Stilul sau era descris ca hipnotic si psihedelic, cu variatiuni etnice din muzica medievala, indiana si araba.

Dupa o calatorie in Orientul Mijlociu, Angus Maclise s-a intors la New York unde i-a gasit deja cantand pe Lou Reed si John Cale, impreuna cu chitaristul Sterling Morrison. Au avut ceva concerte sub numele de The Warlocks sau The Falling Spikes, pana cand, la sugestia lui Angus au ramas la numele Velvet Underground. Spectacolele erau improvizatii pure, fara constrangeri de timp sau structura. Prin urmare,dupa primul show platit, unde li se impuneau niste limite, Angus decide sa renunte la Velvet Underground, se casatoreste cu Hetty McGee(cu Tim Leary pe post de reverend), se intoarce la vechile sale proiecte si apoi se stabileste in Kathmandu. A fost primul pas pe care Velvet Underground l-au facut catre pop-art-ul lui Andy Warhol – nu cred ca ideile lui Angus ar fi supravietuit in fabrica lui Andy si nu vom sti niciodata cum ar fi sunat pe album. Heh! nici macar nu stim daca Angus ar fi fost de acord sa inregistreze in limitele unui material pop. Velvet Underground putea fi pentru America ceea ce CAN a fost pentru Germania – o translatie de la Stockhausen la Xenakis.

De curand am descoperit cateva inregistrari dintre care cea mai cunoscuta si reeditata recent e „The Invasion of Thunderbolt Pagoda”, aparuta in 1999 si la fel de noua si inovatoare, la fel ca si in 70.

Angus Maclise – Humming In The Night Skull

SMOTHERED UNDER ASTRAL COLLAPSE

Jamming signals:
rainbows dripping messages in delirium!
But what holocaust-graven fluid in the airways
descends in strange dimensions of grace?
(back to back they stand I laugh at their solemnity)
Repetition at their heart’s core
of the mantric solitude
humming –

Aloof,
I shouted from the heights of trance,
moving rapidly from left to right and back again.

If one were suddenly
to be found in an incredible shadowy covert,
dim hushed green of its clasp tumbling
around one’s speaking heart –
How could one explain to the discoverer
how the very air was declaiming the Mystery?

Golden spires glimpsed in avenues
of what had gone before – it is present now
All of it – The clouds of dust raised in the arena
under the harsh rays of sunlight
– the babble
of the crowd rising and falling
like an idiotic assent to a bestial power.

I change quickly into a raven, intoxicated
on gore, and
rise past believing, into a realm
of pure unending light.

You are not limited to one
Room there are
Many rooms.

–Angus MacLise


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: