the Grimus fingerprint

Printre multele lucruri pe care nu le ştiu pe lumea asta se numără şi acel “nu ştiu” ce ţine de Grimus: nu ştiu de ce nu am scris până acum de concertele lor – că doar mă duc, îmi plac atât de mult, iar după ce l-am văzut pe primul mi-am zis că data viitoare îmi aduc toţi prietenii. Aseară au cântat în Lăptăria-mică-ce-n-a-părut-nicicând-atât-de-mică, dar nu pentru că ar fi dat pe-afară de oameni, ci pentru că mă simţeam prea aproape de scenă, prea aproape de instrumentele lor înghesuite, de fire, cabluri şi alte artificii. Dar e doar o impresie. Ca toate concertele în Lăptăria-istorică-dar-cu-obiceiuri-imbecile s-a început puţin după ora 23 (da, Dan, da, ştiu, ai avut dreptate), cu o binecunoscută pauză fics la jumătate. When in Rome…

N-a fost multă lume, parcă alte feţe însă decât în B52 dintr-o duminică trecută de curând – mai mult loc acolo, mai sus tavanul, mai bine încadraţi ei pe o scenă adecvat delimitată, mai bun şi sunetul, dar n-am auzit pe nimeni plângându-se. Oamenii cântă bine indiferent de [insert problem here] şi n-ai cum să rezişti şi să stai acasă când ştii că se cântă piese noi – n-ai încotro, trebuie să mergi să-i vezi. De data asta chiar am făcut o poză playlist-ului că data trecută m-am fofilat şi bineînţeles că l-am reconstituit apoi cu goluri, lipsuri şi pauze – ah, eu şi memoria mea păguboasă. Doar două piese au lipsit de pe album, dar în locul lor: Attracted, Fractured, Requiem, Satellites, Silence, Fingerprints.

dsc005442

Îmi place Fractured, fost-am încântată din B52 de ea, în general lucrurile tind să devină foarte interesante când trece şi Vali la voce. Toată lauda şi stima însă pentru Bogdan de la care de cele mai multe ori nu îmi pot lua privirea, face o treabă aşa de bună. Nu pot conteni cu afirmaţiile astea de ridicare în slăvi, dar simt că trebuie să compensez pentru dăţile în care nu am consemnat nimic. Deranjant în Lăptărie a fost că fiind atât de aproape nici măcar nu îi puteam cuprinde pe toţi cu privirea odată, după cum şi vocalul se plângea că îl doare gâtul tot sucindu-se să îi vadă şi pe cei din stânga, şi pe cei din dreapta: cum zicea solistul de la Stillwater (Almost Famous): “You know what I do? I connect. I get people off. I look for the guy who isn’t getting off, and I make him get off”. Hehe, fără glumă, chiar îi reuşeşte asta, cel puţin pentru mine funcţionează.

Satellites a fost revelaţia serii – minunat cântec, cu Vali şi Bogdan cântând simultan, zău că am stat locului: For a minute there, I lost myself. Bine că s-au întors la bis şi l-au reluat ca să mă pot bucura pe îndelete. Pauza de la jumătate nush dacă ne-a prins nouă bine sau lor, cert e că toată lumea avea mai mult chef după – dar e greu să fii exploziv în Lăptăria-îngustă, am înregistrat mai multă activitate în zona aparatului locomotor însă. Ei da, şi au cântat piesă după piesă şi reuşesc cumva să te captiveze într-atât că singurul lucru care îmi mai trece prin minte e: “şi să vezi că acum o să se şi termine, aşa repede”. Nu ştiu dacă sunt eu mai contemplativă de felul meu sau dacă alte trupe sunt plictisitoare pe alocuri, dar, câteodată, la concerte, mă mai fură gândurile şi discursul interior – la Grimus nu mi s-a întâmplat niciodată până acum, fie ea restriştea cât de tristă🙂.

Fac lucruri mici şi de efect, hai acum, cine nu s-a uitat măcar o dată cu subînţeles şi curiozitate către valiza aia?, au jucării de băeţi – megafon şi girofar, şi dada, chestiunea aia care scoate flash-uri de lumină albă – foarte tare, şi ocazional un basist stând cuminte pe o boxă. Dar cel mai tare lucru pe care mi se pare că îl pot face e să cânte Fingerprints, vai tu, Maria, da, ce piesă! Are o atmosferă intraductibilă (scrisesem “atomsferă” prima dată şi parcă nu suna rău în context), îmi vine să vorbesc despre ea numai în exclamaţii – du-te la un Grimus, fra, numai ca să asculţi piesa asta.

Aplauze, aplauze, mulţumim pentru bis, ultima imagine care mi-a rămas în minte: un nenea harnic care strângea instrumentele şi trăgea de cabluri a atins din greşeală dispozitivul de produs flash-uri:
şi s-a făcut lumină – albă şi violentă ca mai toate formele de nebunie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: