In The Mood for The Amsterdams

The Mood & The Amsterdams au fost  live @ Fabrica (21.12.2008)


DSC_04612 ani…de aproape 2 ani nu ii mai vazusem in concert pe cei de la The Mood, timp in care nici inregistrarile de pe net si nici ce ascultasem nu ma convisesera ca sunt cei mai buni nou veniti in afacerea numita rock romanesc. Dar in atata timp se pot schimba multe, desi The Mood nu e o trupa care cauta sa experimenteze, ei fac foarte bine acum ceea ce acum doi ani le iesea cu stangacie.

Concertul de duminica seara din Fabrica, unde au impartit aceeasi scena nu The Amsterdams, nu a fost cu nimic mai prejos decat o cantare a unei trupe britanice (yes, they do love british accent😀 ) intr-un club din Londra. A fost un jingleballs alert, un sunet plin, vibe-uri sanatoase, coioase, tempouri aduse din perioada in care rockul se facea in garaj si in care mai intai invatai sa pozezi cu chitara in mana si apoi incepeai sa studiezi partiturile.

The Mood sunt genul de baieti pe care i-ai chema la un meci de fotbal, cool & nice . Sunt The Hives/The Strokes minus marketing, un sunet dezbracat de conceptele imbatranite ale rockului. Probabil ca le lipseste excesul unei betii crunte ca sa aduca ceva nebunie controlata pe scena; si sa adauge asta nebuniei per-se, aceea de a exista intr-o industrie muzicala imatura si absurda (in care Cleopatra Stratan are primul loc in topuri). Si ceea ce mai ramane de completat la toata povestea The Mood, poate ca va aduce festivalul din Olanda, la care vor participa in curand. Good luck, dudes!

DSC_0488

Primul sfat pe care il dau cuiva care vrea sa inceapa sa faca muzica in Romania e: „DON’T QUIT YOUR DAY JOB”. The Amsterdams, suna asa bine si pentru ca nu sunt obligati sa traiasca din asta…Vazandu-i duminica seara, am ascultat o muzica extrem de libera.

DSC_0526Mi-au placut modul in care schimba piesele, faptul ca au devenit foarte ludici si ca incearca extrem de multe lucruri deodata, fara sa le fie teama de greseli. E o atitudine care ar trebui apreciata ca atare. Nu am fost la alte concerte (au mai cantat si in Iasi, Galati sau Cluj), dar probabil au oferit de fiecare data un playlist fluid.

Formatia arata acum mai mult sau mai putin intr-o cautare perpetua dar care ii pune pe drumul lor. Rearanjarea unei piese, schimbarea partii ritmice, efectele, sintetizatorul chiar si permutarile intre instrumente ale membrilor trupei, sunt lucruri excelente. *thumbs up* M-au entuziasmat intro-ul si clapa care ii succede, transformarea totala a primelor demo-uri, cum ar fi Taking Care of Anna…si chiar drummingul frenetic de pe Lights Out, atat de divers incat piesa devine un sample pe un sequencer care a luat-o razna.

Am dat peste o formatie de rock alternativ care, in fata unui public obisnuit cu indie si veritabilul „breeteesh acccccent” timp de ani de zile, a avut un interludiu de blues/garage, plecat din sectiunea ritmica a trupei, asa cum vedem acum la Black Keys.Si apoi noile track-uri, unde chiar arata ca au invatat sa compuna…Comparatiile pot pleca de la Band Of Horses si ajunge la Editors. Niste instrumentisti pot sta zile intregi cantand variatiuni (pana la urma session-urile la asta sunt utile), dar e extrem de greu sa scrii o piesa…asta e toata filozofia muzicii pop.

Finalul concertului a fost iarasi un lucru bine gandit, cu cei de pe scena, plecand unul cate unul, lasandu-si instrumentele pe loop-uri si distorturi fara sfarsit. Au incheiat totul in zgomotul chitarilor si al publicului cerand, pana la urma, vreo doua bis-uri. Au urcat pe scena, chiar la ultima piesa, vocalul si drummerul de la The Mood si mai apoi alti oameni din public. Imi place la nebunie aceasta demitizare a rock-starului in cel mai pur stil al scolii punk, promovata spre exemplu si de Arcade Fire, o sursa de inspiratie pentru The DSC_0529Amsterdams.

Indie-ul n-a fost niciodata mai mult decat o forma de hipsterism, o modalitate de a poza. Poate doar trupele de shoegaze sau brit de la inceput pastrau ceva din etica unei trupe indie. Dar odata ce semnau cu marile case de discuri, incepeau sa cante altceva. Gen de muzica recenta, indie-ul era o ecuatie de forma „post-x”, unde x era o variabila care se schimba de fiecare data; rock, punk, grunge… Pe masura ce modele din ce in ce mai obsedate de nou, isi cedau locul uneia alteia, hipsterii au schimbat pantaloni din ce in ce mai stramti, pana cand bojocii umflati de durere au pleznit prin izmenele pe care obisnuiau sa le poarte parintii prin anii 80…and the balls said „No More”…si au inceput sa tipe. Revolta coaielor – vine o vreme cand a-ti purta podoabele in vestminte atat de stramte cauzeaza impotenta.

The Amsterdams nu mai sunt de mult timp formatia de indie-rock. Spre surprinderea mea, The Amsterdams tipa in gura mare pe scena, de cateva luni incoace: INDIE IS DEAD!…si, credeti-ma, vazand cat de buni au fost live, ei l-au ingropat! Iar acesta e doar inceputul.

DSC_0625

all pics by babylonoise


4 responses to “In The Mood for The Amsterdams

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: