Desired Combination – listening to Björk in a hidden place

Pentru că azi e ziua ei şi m-o influenţat de atâtea ori prin muzica ei – mi-o dat stări şi senzaţii pe care nu o reuşit nici un alt artist sa mi le dea; o fost cu mine când mă simţeam tristă sau când explodam de fericire, cu piesa perfect mulată pe situaţie tot timpu – m-am hotărât să fac un best of. Al meu, pentru că ăla din magazine nu mă mulţumeşte şi îmi dă impresia că unora dintre piesele ei superbe nu li se face dreptate pentru că nu îs incluse acolo.

Aşadar, azi, când Björk împlineşte 43 de ani, eu vă ofer un alt best of Björk, cele 20 de piese pe care eu le consider cele mai mişto, şi care rând pe rând o stat pe repeat în vreunul din playerele mele dezvoltându-se în obsesii de diferite proporţii, din diferite motive. Şi am să o iau cronologic, pentru că mi-i mult mai uşor decât orice alt criteriu.

Human Behaviour o început să îmi placă tot mai mult într-un moment în care toată lumea mi se părea ciudată şi înafara oricăror norme şi parametrii ce-mi erau cunoscute. Mi-am dat atunci seama că într-adevăr there’s no map to human behaviour.

Venus As a Boy e una din cele mai senzuale piese pe care le-am ascultat. Şi o exprimă atât prin versuri şi muzica în sine, cât şi printr-un clip foarte mişto.

Come To Me îmi dă sentimentu de protecţie pe care nu o reuşit nici o altă muzică până acuma. (You’re exhausted. Come lay down. You don’t have to explain I understand.)

Play Dead o iubesc în mod special pentru că m-o ajutat să spun STOP la momentul potrivit.

Hyper-ballad e una din cele mai mişto declaraţii de dragoste pe care i-o poţi face indirect unei persoane – încercarea de-aţi învinge demonii pe-ascuns, de-a nu lăsa persoana aia de lângă tine, care te iubeşte  să ţi-i vadă. Şi modul în care o ales să exprime treaba asta m-o fascinat de la prima audiţie.

Enjoy e soundtracku momentului în care te-ai săturat, şi te-ai hotărât că şi tu eşti, dacă vrei, cea mai egoistă persoană de pe pământ. Şi tot ce faci, e pentru tine.

Possibly Maybe e, după cum susţine Björk, prima piesă cu adevărat dark pe care o scris-o, şi care nu are nici o urmă de optimism în ea. Şi cu toate astea, are un calm dubios în ritm şi-n versuri, care aproape că mă face să cred că e, pe acolo pe undeva, bine ascuns.

Hunter o fost prima piesa Björk pe care am ascultat-o. Eram mică şi vedeam clipul la TV. Mă uitam contrariată şi nu înţelegeam deloc cum cineva se poate uita la aşa ceva şi mai ales cum ascultă muzica aia. Îi aproape incredibil cât de tare se poate schimba un om în câţiva ani, şi cum poate acelaşi lucru care îi provoca repulsie să îi trezească doar reacţii pozitive.

Jóga e primul cântec ce-mi vine în minte când mă gândesc la Islanda şi la peisajele ei.

Unravel îi piesa despre care cred că nu o să pot efectiv vorbi niciodată, deşi am încercat de foarte multe ori. Probabil îs prea multe senzaţii şi sentimente vis a vis de ea. Da, mi se pare cea mai mişto piesă care am ascultat-o până în momentul de faţă. Din toate punctele de vedere.

Bachelorette m-o cucerit iremediabil din toate părţile. Clipul lui Gondry m-o fascinat de la prima vizionare. Versurile m-o lovit din toate părţile să o intrat în mine inclusiv prin pori iar ritmul mi-o aplificat senzaţiile ce le aveam deja.

All Is Full of Love nu se afla pe lista mea de piese preferate Björk până în momentul în care am văzut documentarul Screaming Masterpiece, şi varianta ei live în NY. Atunci mi-am dat seama că live, poate ajunge să fie piesa perfectă.

I’ve Seen It All înseamnă Björk + Thom Yorke. De ce altceva să mai ai nevoie? (şi totuşi, în caz că nu e suficient, susţine unu din cele mai mişto filme, Dancer In the Dark-ul lui von Trier ).

Hidden Place o fost prima mea mare obsesie Björk, într-un moment în care găsisem locul ăla şi credeam că există, chiar dacă era atât de bine ascuns încât nu-l putea vedea nimeni altcineva.

Pagan Poetry o fost revelaţia. O fost momentul în care, cand aveam vreo 16 ani şi cineva m-o pus să o ascult (eu ştiind că nu îmi place Björk), m-am întrebat foarte serios eu de ce naiba nu ascult Björk? Şi aşa o început tot…

Heirloom are ceva  – ce, nici până în ziua de azi nu mi-am dat seama – ce mă face să o ascult de fiecare dată când fac un drum cu trenu.

Desired Constellation e o preferinţă nouă pentru mine. M-o lăsat mască live în cadrul Náttúra concert-ului dat live pe net. De atunci o ascult tot mai des.

Dull Flame of Desire e unul din cele mai bune duete din muzică. Când combini două voci atât de speciale (Björk şi Antony Hegarty) iese orice numai nu ceva plictisitor.

My Juvenile o fost una din primele piese gata de pe Volta, şi este o dedicaţie directă fiului ei de 22 de ani. E cea mai mişto piesă de genu ăsta pe care o ştiu. Când o lansat Volta, o explicat la un moment dat într-un interviu: You sort of let go too much when [your children] they’re 14. And then suddenly when they’re 16, you behave again like they’re 8. And then when they’re 18, you think they can fly across the world on their own. And then when they’re 20, you tell them off because they’re wearing a dirty jacket. It’s clumsy.

Gloomy Sunday o interpretare extraordinară – mai ales din puctul de vedere al atmosferei – a piesei cunoscută cel mai bine ca interpretată de Billie Holiday.

Cam astea îs, pentru mine, cele mai frumoase piese pe care o reuşit Björk să le compună şi să le interpreteze până la 43 de ani.

Le-am aranjat şi pus AICI.

Enjoy!

About cherrypick


9 responses to “Desired Combination – listening to Björk in a hidden place

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: