Werchter alternativ

IMG_5556
Mult timp, pentru mine The Verve a fost o aparitie neutra. N-am avut puterea sa trec mai departe de lucrurile care apareau pe sticla. La 16 ani nu ascultam albume, ascultam MTV. Daca a stricat ceva conceptul de album si l-a fragmentat si ne-a dat un ghiveci cu saorma si dupa aia bere si coke, atunci a fost MTV-ul. Deci cred cu tarie ca Bitter Sweet Simphony-ul a facut mai mult rau formatiei, cum nu s-a mai vazut de la Supertramp incoace. Si mai cred ca Drugs DO Work. Asta pot spune dupa ce am vazut The Verve live la Rock Werchter 2008 cu Richard intr-o mare forma. Un vocal costeliv care bantuie, trage idintr-un joint gras de parca ar suge din izvorul vietii, ca sa zguduie mai apoi scena.

  • This Is Music
  • Sonnet
  • Space And Time
  • Sit And Wonder
  • Stormy Clouds
  • Life’s An Ocean
  • The Rolling People
  • The Drugs Don’t Work
  • Lucky Man
  • Bittersweet Symphony
  • Love Is Noise

Am castigat dupa acest concert o trupa noua care trece de cliseul „inca o trupa britanica”. Mai mult decat banalul spleen, mai mult decat joaca zilnica pe corzile sensibile. Chitarile ma atrag catre ceva familiar, un sunet neprelucrat, neo-psihedelic, un balans al vocii rasturnat in riff-uri compuse atent. The Verve are ceva trist, ceva nordic, din Manchester, acel ceva pe care l-am mai auzit si la Joy Division. Il spune raspicat ca apoi sa-l recite pana cand toata aceasta tristete se dizolva si se dezlantuie. Nu am cunoscut pe nimeni sa renege un sunet…asa ca il lasa sa explodeze. Multumesc, Richard Ashcroft, pentru ca mi-ai aratat norii de vata de zahar din nou, imediat dupa ce plouase si nu-mi mai pasa de nimic.

Editors incep la fel ca si The Verve si sunt mai putin flamboianti sau eclectici. E trupa care imi aminteste cel mai mult de Joy Division (la fel ca si Interpol). Sectiunea ritmica, bass si tobe, vocea transmuta tristetea intr-o neliniste pretioasa, creativa. Poate pana la Ian Curtis toate piesele cu referinte melancolice erau dezlanate, intinse, lipsite de forta, ori experimentale ori decazute intr-un pop ieftin, numit in mod comun „balada”.

  • Bones
  • Racing Rats
  • An End Has A Start
  • Escape The Nest
  • All Sparks
  • No Sound But The Wind
  • Blood
  • Bullets
  • You Are Fading
  • Munich
  • Weight Of The World
  • Fingers
  • Smokers

Prima parte a concertului:

Trebuia sa aleg intre a ramane acolo sa-i vad pe The Hives sau sa merg la Band of Horses. Imi plac mai mult cei din urma, dar ca un pancar inveterat, cu fierea distrusa de alcool ieftin si timpanele penetrate de acorduri minimale, am ales sa raman. Si asa mi-am vandut sufletul celor de la The Hives, cea mai americana trupa europeana. Daca punk-ul si-a propus la inceput sa revitalizeze acei ani adormiti de Electric Light Orchestra, sa se reintoarca la energia bruta la rochenrolului anilor ’60, The Hives par teleportati din acei ani. Sunt un boy band adus sa distreze o petrecere de adolescenti, care si-o trag dupa in aburii de alcool cu prima groupie din liceu.

IMG_5602

Nu fac lucruri deosebite, dar le fac bine. Basistul de la The Hives este, dupa parerea mea, piesa de forta din punct de vedere muzical. Solistu e un actor, un clovn, un trickster…la fel, intr-o buna masura, si chitaristul. Desi The Hives da pe-afara de marketing si tot jazzu asta gretos, extrem de vizibil la un festival, solistu face un joc dublu subtil, jucandu-se cu mintile adolescentilor. Ii face sa viseze, ii prinde in magia personala, comunica permanent…le spune sa ridice mainile sus, sa bata din palme. Totul e atat de legat, piesele sunt conectate ca un simplu sketch. Pustii din public sunt doar arme in mainile lui pe care le incarca, le declanseaza simultan si trage in orice altcineva care nu se inchina hivesilor: „We’re The Hives and we’re the biggest band in the world!”

  • Hey Little World
  • Main Offender
  • Try It Again
  • A Little More For A Little You
  • Walk Idiot Walk
  • Die All Right
  • Won’t Be Long
  • You Dress Up For Armagedon
  • You Got It All … Wrong
  • Two Timing Touch And Broken Bones
  • Tick Tick Boom
  • Bigger Hole To Fill
  • Hate To Say I Told You So
  • Return The Favour

The Hives nu te vor ajuta sa adaugi profunzime vietii tale muzicale, nu sunt nici primii care fac lucrurile alea „catchy” dar parca fac asta de o viata intreaga . Ramai la fel de socat ca la un concert Rolling Stones. Trupa asta merita atentie chiar si pentru simplul fapt ca reuseste de mai bine de un deceniu sa prinda in albumele sale si mai ales in live-uri, ceva din esenta rock-ului.

Kaiser Chiefs sunt trupa de ROCK numarul 1, in acest an si ma bucur ca oameni foarte inspirati i-au adus in Bucuresti. La Werchter au rupt, dar nu au facut-o pe inspiratia si pe feelingul propriu. Au ajuns la acel punct in care o trupa poate fi suficient de varza intr-un concert, incat sa se lasa purtati de public, sa intre in automatismele unui rock-star. Multi au venit sa-i vada cu aceeasi motivatie si cu aceleasi asteptari ca la Metallica anul trecut. Kaiser Chiefs sunt atat de mari acum, incat e de ajuns sa apara pe scena si publicul ii duce mai departe. Se pot arunca linistiti in oceanul de fani, fara sa se intample nimic.

  • Everything Is Average Nowadays
  • Everyday I Love You Less And Less
  • Heat Dies Down
  • Ruby
  • Never Miss A Beat
  • Thank You Very Much
  • Modern Way
  • You Want History
  • Na Na Na Na Naa
  • Retirement
  • Half The Truth
  • I Predict A Riot
  • The Angry Mob
  • Take My Temperature
  • Oh My God

La un anumit moment, vocalul s-a urcat pe schelele de-acolo sa cante, iar lumea parea a fi sus acolo cu el si la picioarele lui. Kaiser Chiefs sunt intr-un trip propriu cu substante halucinogene si li se pare ca zboara. Pe de o parte as vrea sa se trezeasca, dar ma gandesc ca sunt frumosi acum. Asa se scrie istoria rockului.

Despre The Kooks nu vreau sa mai spun nimic. Ma asteptam sa creasca frumos, dupa ce i-am ridicat in slavi asa mult anul trecut. Probabil ca nu s-au trezit inca dupa succesul de anul trecut sau nu pot sa scrie altceva. Albumul din 2008 pare o prelungire logica a celui din 2007. Doar ca sufletul nu are vreo logica: vechii fani ii vor iubi, ceilalti vor arunca rosii in ei. The Kooks e doar o trupa prinsa intre idiosincrasiile muzicale ale vremii. Acum nu-mi mai spune nimic. Ar fi trebuit chemati la Folk You.

Despre Rock Wercher 2008 s-a mai scris in:

Rock Paper Stone Werchter
Rock Werchter – Americana
Rock Werchter – prea multi digei
Werchter, Atena
Rock Werchter, all man’s land


One response to “Werchter alternativ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: