Atacul Martienilor – Bucuresti

IMG_5931

Sambata am fost la unul dintre cele mai tari lucruri ce se puteau intampla in aceasta tara, de la acel mig lovit de OZN-uri sau de la evenimentele paranormale din codrii patriei.
Am fost ademenit de vocea etereala a Martinei Topley Bird intr-un joc frenetic cu tabla, chitara electrica, pianul, pianina si o voce in contrapunct cu toate asalturile ritmice ale instrumentelor de percutie, pentru ca deseori in prim plan nu se aflau decat vocea si bateria si era indestulator, tot ce era de trimis spre public fusese lansat in eter.

IMG_5903 IMG_5901 IMG_5905

Aflandu-se tot timpul langa Tricky, Martina a fost deschisa catre colaborari cu diversi artisti, cei mai multi din zona Bristol a muzicii britanice. La Bucuresti am remarcat un cover la piesa celor de la The Stranglers, „Golden Brown” si m-a impresionat atunci cand tabla a intrat pe xilofon pentru un boogie ludic cu vocea Martinei.

A fost intro-ul perfect pentru ce trebuia sa urmeze. Aveam sa fiu rapit timp de doua ore, smuls din cotidian, aruncat in realitatea selenara a basilor, sonoritatilor dark, ambientului acid, mediului pulsand in ritmurile cosmice. Capturat de muzica pe care o urmaream curgand printre stele din camera mea, atunci cand eram copil. Aruncat intr-un vrie vizual cu graffiti de neon si mesaje subliminale. Aflat undeva la confluenta culturii alternative cu icoanele si vibe-urile pop.

Concertul Massive Attack a avut aura unei revelatii si nici acum nu imi vine sa cred ca totul e precis si atent controlat incat sa te aduca in aceste stari. Pare mai mult un space jam cu samplere si toate instrumentele comune pentru o formatie de rock decat o compozitie. E chimic,viu si interactiv, sublima inconstientul colectiv. E un mare gol cosmic…de la singuratatea unui aeroport pana la stirile pe care le vezi in fiecare zi si care seamana izbitor cu cele din zilele care au trecut.

Din acest punct de vedere, ne asteapta un album MA genial iar piesele de rezistenta ale concertului de la Bucuresti au fost gandite sa fie nu cantecele vechi ci tocmai cele noi. All I Want / Marooned / Marakesh/ Dobro, au curs unele dintr-altele. Am simtit coerenta, rock, hip hop, ritm si toate acele lucruri legate de muzica din anii 2000 care te fac sa treci peste toate granitele si sa ramai cu bucuria sunetelor.

Am fost evident in extaz la Teardrop, Unfinished, Karmacoma si mai ales la Inertia Creeps si m-as fi bucurat si sa aud Live With Me pentru ca erau legate de trecutul meu. Insa la piesele noi starile erau suspendate de orice trecut, erau aici, conectate doar cu ce e recent.

IMG_5925

M-am indragostit de Yolanda, mai mult decat de Stephanie pentru ca vocea era pura, puternica. Stephanie era insotita tot timpul de un reverb, probabil pentru ca amplifica ceea ce putea sa sune prea dulce pentru un ambient deseori dark sau eclectic.
Mi-a placut bassistul care se juca atent pe frethless cu cei doi de la percutie. Iar cele doua mega-creiere din spate,3d si Daddy G, care au trecut uneori in fata sunt geniali in ceea ce fac cu acele samplere. Nu am asistat la beat-uri monotone ci mai degraba la o structura multi-layer cu influente si sunete suprapuse atent, reproduse si miscate acolo, live.

Si ce mi-a mai placut foarte mult a fost publicul…Poate si pentru ca multi oameni faini au fost acolo, printre care si toti cei ce au scris pana acum pe acest blog. Am fost foarte fericit sa-i vad.🙂


One response to “Atacul Martienilor – Bucuresti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: