Porcupine Tree/Anathema live @ Stuttgart

Noiembrie, noiembrie mohorat cu ploaie rece in Stuttgart…dar nu atat de monocrom pe cat ar parea. O luna cu un concert Porcupine Tree pe care il asteptam de prin liceu. Pentru ei au deschis nimeni altii decat Anathema, o alta trupa pe care o ascult tot de atunci si pe care i-am mai vazut la Sibiu in iunie.
Am intrat direct in concertul Anathema, intr-un club/rockoteca/discoteca cu o sonorizare ce a devenit impecabila abia la a2a sau a3a piesa din concertul PT. Poze si muzica nu am pentru ca mi s-a confiscat tot ce inseamna tehnologie de inregistrare inca de la intrare. Publicul, spre deosebire de Romania, unde sunt doar tineri, in genul celor de pe artworkul albumului Fear of a Blank Planet, a fost unul ce varia ca varsta sau radacini muzicale: de la hipioti de 50 de ani ce au kraut rockul in sange, pana la tineri cu background cultural divers. Deci foarte foarte multi de varsta a doua pe-acolo, foarte receptivi la nou, uneori cu tatuaje sau plete, care nu pareau a se distra mai putin decat cei mai tineri de langa ei. In Romania genul asta de public ori sta pe-acasa la tv, ori e fanul numarul unu al rockului haiducesc nostalgic. Vizibilitatea redusa in media a culturii alternative se datoreaza acestui lucru si implicit comunismului. Romanii de azi sunt destul de statici si mimetici atunci cand vine vorba de gusturi.

Anathema au inceput tare cu Deep si Closer si apoi au continuat cu piese de pe noul album care va aparea in 2008. Acum, mai mult decat la Sibiu, sunetul mi s-a parut incarcat de nuante post-rock si drone, cu interludii mult mai mari. Anathema se afla acum la un punct de cotitura, asa cum au mai fost doar dupa Silent Enigma si din istoria recenta a trupei pot spune ca vor alege directia care sa le ofere cea mai buna cale catre experiment.

Anathema Setlist
Deep
Closer
A Simple Mistake
Ann Further
Angels Walk Among Us
Flying
Fragile Dreams
Hindsight

Piesele de forta, Flying si mai ales Fragile Dream, unde Danny a fost intr-o mare forma au fost urmate de o veritabila compozitie post-rock, instrumentala. Acum stiu de la Sibiu ca fratii Cavanaugh sunt mari fani ai acestui gen de muzica si le place in mod deosebit Sigur Ros si nu ma mira ca au luat-o in directia asta.
Vincent a incheiat cu o fraza de genu: „fanii nostri sunt mai buni decat ai lor”, iar gusturile lor muzicale nu tin cont de mode restranse, imbracaminte etc. Uitandu-ma in public si atat la cat de eclectice sunt atat albumele Anathema cat si Porcupine Tree, inclin sa le dau dreptate.

Concertul PT a avut foarte mult metal, la fel cum EP-ul Nil Recurring e mai metal decat Albumul FOAB. Au cantat toate piesele de pe FOAB plus Cheating The Polygraph(Steven glumea spunand ca doar 10 oameni din Stuttgart au cumparat albumul) de pe EP si toate cantecele au fost insotite de proiectii video pe tema alienarii intr-o lume ultra tehnologizata, fapt care implica sinuciderea spirituala. De altfel, leit-motivele vizuale au fost adolescentii emo imbracati in negru si depresiilor lor, clipele obsesiv compulsive pe care le petrec in fata televizorului si calculatorului si pastilele, aici cu un sens mai larg, de la droguri, cultura media, pana la mostenirea genetica si spirituala. Pe fiecare piesa Steven is strangea palmele sub forma unei arme si aproape de ultimele acorduri isi tragea un glont fictiv in tampla, ca in cele din urma sa traga spre public.

Si acum, muzica: douazeci si ceva de minute de Anesthetize! cine-ar fi crezut asta. Partea ritmica si in special tobele au rupt aici. Pe Way Out Of Here, chitaristul a facut refrenul sa sune aproape la fel de sfasietor ca pe album, fara sintetizatoare, fara nimic, lasandu-l pe front-man sa faca chitara si solourile pe care la primele concerte din turneu le canta insusi Robert Fripp.

Una dintre partile bune ale unui concert, care face parte dintr-un turneu nu dintr-un festival, e faptul ca in doua ore poti asculta cateva piese rare, b-sides pe care formatia nu le include des in playlist. Aici am avut Drown With Me si valuri prabusindu-se unele in altele, proiectate in spate.

Mi-au placut si Open Car si What Happens Now dar la bis as fi vrut ceva de pe Lightbulb Sun (Maria stie ce ) dar si Halo a fost rupere🙂

Am stat la 6 metri de primul rand, cam 10 metri de scena cu o boxa deasupra mea, pentru surround si cu alte doua in lateral. Daca inchideam ochii, nici nu mai eram la un concert de muzica rock ci undeva in spatiu. Si nici n-au cantat Voyage 34🙂

Porcupine Tree Setlist
FOAB
What Happens Now
Sound Of Muzak
Sentimental
Cheating The Polygraph
Anesthetize
Open Car
Dark Matter
Drown With Me
A Smart Kid
Way Out Of Here
Sleep Together

The Sky Moves Sideways
Halo


5 responses to “Porcupine Tree/Anathema live @ Stuttgart

  • sargo

    sunt de acord cu tine.
    si eu i-am vazut. tot in noiembrie. la londra. in aceiasi formula de vis (cu anathema in deschidere).
    sunetul atat pe anathema (nu ca la sibiu) cat si pe PT a fost impecabil.
    am fost ca si tine uimit sa vad publicul PT.
    Oameni mai ales trecuti de prima tinerete(peste 40 -50 ani, doamne si domni cu parul alb si diplomate, eleganti ca toti londonezii si evident extrem de civilizati). Bilete nu se mai gaseau demult. O multime de intarziati disperati dispusi sa dea si 50 de lire pe un bilet.
    Nostalgici Pink Floyd la curent cu ce se intimpla in progressive-ul actual, buni cunoscatori ai muzicilor de gen, si discutand aprins de trupele din noul val de care nu se prea aude pe la noi.
    Concertul a fost de vis.
    In mare play-listul asemanator cu cel postat de tine, fara a include complet piesele de pe Fobp.
    acelasi fundal video cu o lume alienata de tehnologia digitala.
    Publicul in extaz si cantand cu forta referenul de pe way out of here (in special).
    M-a impresionat, printre altele corelarea muzicii live cu proiectia video
    Senzatia de plutire, de exocizare a eului. Nici nu stiu cand s-a epuizat timpul.
    SW, in picioarele goale uimit de insistenta cu care publicul a cerut bis-ul. Un public inmarmurit ca totusi concertul a luat sfarsit.
    clipe unice pe care o sa incerc sa le repet in 2008.

  • babylonoise

    la way out of here a fost un moment special
    nici nu aveam nevoie de altceva

  • Larisa

    excelent review… mai ales ca fiecare propozitie ma ducea tot mai departe in timp, la seara de 13 noiembrie de anul trecut… da, am fost si eu acolo… (nu stiu de ce, dar am impresia ca ne-am cunoscut in metrou :P)
    Anyway.. thanks for refreshing my memory!

  • babylonoise

    e o planeta albastra mica si plina de muzica faina🙂

  • horatiu

    o sa-i vad si eu in iunie in austria.
    sper sa fie totul bine:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: