The Machine

M-am gandit sa reiau „Usa inchisa” de Liiceanu pentru ca deseori ma regasesc refugiat in viata altcuiva. De fapt stiti prea bine ca nu trebuie nimic si ca orice frica sau sentiment de culpabilizare sunt absurde pentru ca totul este permis. N-o sa deviez catre trei paragrafe existentialiste in care sa-mi innec amarul. Spun doar ca azi, am citit din nou pe blogul unui prieten un text care in mod normal m-ar face sa imi pun niste haine intr-un ruscac(eventual o carte, ceva de scris, aparatul foto, poate si camera de filmat), sa-mi iau cortul si sacul de dormit si sa plec prin lume…desigur cu autostopul. Esential ar fi sa-mi las toti banii acasa.
Ne aflam mult prea departe de mecanismele vitale. Ne-am inventat masini cu metabolism artificial, sisteme ermetice care muta polii existentei dincolo de respiratia, stralucirea si suflul moleculelor. La asta ma gandeam azi dimineata la 5 in timp ce stateam pe malul lacului si priveam padurea miscandu-se in vant. Deasupra apunea o Luna plina ca o planeta extraterestra dar ciudat de familiara, ca in Solaris-ul lui Tarkovsky.
I. Welcome my son to the machine

Pink Floyd – Welcome to the Machine
Exista o muzica electronica rece dar nu despiritualizata. Aceasta piesa beneficiaza din plin de aceste efecte ce dau stari de alienare, de izolare in propriul corp, de mecanism perfect si morbid, alimentat de o banda rulanta, care macina la nesfarsit. Tot acest album, dedicat lui Syd Barrett ma inghesuie in coltul camerei, strans si invaluit in cel mai infricosator intuneric, gol – o lipsa de lumina fara nicio consistenta, vidul suprem.

II. I walked right out of the machinery

Peter Gabriel – Solsbury Hill
In afara de a urca pe un deal din imprejurimi si de a simti acolo vantul arzandu-mi fata in timp ce de-abia mai respir si sangele imi inunda fiecare por, sunt si alte lucruri care ma justifica pe mine aici, in fata unui calculator. Sunt fara indoiala si alte lucruri care iti spun ca poate fi si altcumva. E vorba despre o piesa care a fost scrisa de Peter Gabriel dupa plecarea sa din Genesis, o adevarata „star machine” si odata cu reintoarcerea sa acasa. Acest cantec ascunde un maaaare truc🙂. Scris intr-o masura neobisnuita, cu o tema narata treptat spre un tel precis, cu instrumentele adaugate unul cate unul, la fiecare noua strofa, cu tipetele de pe final, merge la sigur intru beatificarea unei zile blestemate. Ramane de vazut daca si ea nu e in sine decat un alt mecanism subiectiv, o supapa care face totul mai suportabil, atat timp incat acum ma aflu inca in fata calculatorului in loc sa stau intins pe iarba si sa ma uit la stele🙂. Pana la urma, fiecare isi are in sine cheia propriei salvari, iar acest cantec e doar un reper.

Despre starea de acasa s-ar putea spune ca e identica familiaritatii, confortului pe care ti-l ofera identitatea, salasul spiritual. Am dubii in a accepta da capo o minciuna frumoasa. O masina care exista si educa de doua mii de ani ramane tot o masina, pana la urma, rece si fixista. Imi regasesc reflexe de care as dori sa scap. Ele fac parte din mine pentru ca descind din ADN-ul meu spiritual. Acum poate intelegeti de ce e mult mai cald si mai liber acel acasa care nu te tine intr-un loc si care e pretutindeni.

PS: Exista un punct comun intre Solaris si Vanilla Sky(Solsbury Hill apare pe coloana sa sonora) care speculeaza o perspectiva psihologica/neurologica – cea a mecanismului mental si a constiintei. In ambele filme exista personaje, creatii deterministe care par destul de umane(desi sunt nascute de o planeta sau de psihicul uman) si care ajung sa isi puna intrebari asupra constiintei lor si liberului arbitru, asupra sensului lor in acel mecanism. Insasi chestionarea propriei existente pare dezintegranta in premizele unei existente mecaniciste…Spune-i asta unui android sau unui om care a muncit o viata, creatia unui sistem aproape perfect. Nu e o problema de autenticitate si nici una ce tine de sinceritate…e o punere sub semnul intrebarii a sensului existentei.

postat de: baby lo noise


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: