Despre Urma si etica DIY

Un om spunea ca el ar fi statul. Un stat are nevoie de oameni…undeva in jur de 1000, care sa-i tina fraiele si alte 44 de milioane de palme care sa aplaude. O revolutie are nevoie de ceva mai multi oameni si de cateva zeci de mii de cadavre alese fara discriminare din ambele tabere. Pentru o lovitura de stat e necesar un singur grup care sa aranjeze pasnic, din umbra, lucrurile. O lovitura de stat cu o masca insangerata are nevoie de un singur om, Ion Iliescu.
Urmeaza perioada statului democratic. Un stat are nevoie de oameni…Aceiasi 1000. Celelalte 22 de milioane stau frumos in fata televizorului si o data la patru ani pun stampila cand pe da cand pe nu, de preferinta intre – asa cum au facut multi la referendumul ce a tocmai a trecut – ca sa isi foloseasca cumva buletinele de vot platite din buzunar propriu. Totusi, sunt momente in care orice alegere e impotriva oricarei logici normale de functionare a unei democratii, dar e explicabila prin atitudinea celor 22 de milioane de privitori. Din acest punct de vedere, un astfel de stat iti ofera doar iluzia participarii la vreun proces electiv si te limiteaza la un simplu platitor de taxe. Si uite asa cele 22 de milioane se raresc pe zi ce trece. Dar circul nu scade deloc in intensitate…Agitatia e maxima, lumea vorbeste peste tot, submineaza intrigi, dezavueaza. Ai impresia ca se intampla ceva important in fiecare zi si cu toate astea ti-e foarte greu sa spui cu exactitate ce ti se intampla tie. Atitudinile variaza de la defetism, la partizanat ardent si fanatism. Am sa incetez. Voi lasa deoparte capitolul legat de personajele pitoresti din istoria recenta.
A fost surprinzator sa regasesc integral tot paragraful de sus in aceasta pagina web, acum 2 saptamani: http://www.gontz.com/urma.html. Niciodata media romaneasca n-a parut mai familiara siesi decat in acel prim minut de montaj, de la primele cadre care mixau eroi vechi si noi (sesizati lipsa oricarei nuante politice) pe o macheta de stiri tv tributara senzationalului ieftin, pana la povestea care era destul de generica pentru peisajul autohton, si nu in cele din urma comentariile – am vazut ca multa lume se plangea ca acest clip e facut in graba sau ca nu e destul de „profi”. Ei bine…se pare ca multi au ratat cadrele cele mai importante: cea in care doi oameni pun in mod ilegal si golanesc un banner cu un mesaj social si snapshot-urile cu stencil-uri de pe cladiri, la fel, cu teme sociale. E ca si cum ai trai intr-un loc si ai face abstractie de peisajul care te inconjoara sau cum ai omori o idee din start pentru ca realizarea ei nu poate concura ca dezvoltare alte proiecte cu succes la public.
Ne aflam in fata unei situatii ingrate tocmai pentru ca vorbim de Urma, proiect muzical care s-a nascut pentru a face muzica dincolo constrangerile pietei muzicale romanesti. Va mai amintiti cum a aparut Urma? Care au fost conditiile in care s-a inregistrat Nomad Rhymes? Ati prins mesajul de pe Anger as a Gift? De ce parte a catapultei va aflati? Cat de colorati sau cat de gri sunteti?
Stencil-urile, ideea de a pune bannere, de a te face auzit, de a-ti colora lumea si de a nu avea pretentia ca pictezi un tablou, toate acestea imi aduc aminte de miscarea DIY(Do It Yourself). La randul sau, clipul e facut d’al capo in etica DIY- gontz face acolo dumpster diving, in cel mai primar mod, cu imaginile si icon-urile care ne polueaza social timp de 17+40 de ani. gontz face si altceva desigur cu toate stencilurile si cu toate televizoarele alea distruse. gontz promoveaza aceste idei fara prea mare succes la publicul roman (dupa cum se observa si din comment-uri), pentru ca el, publicul, nu realizeaza ca trebuie sa inceteze sa mai fie…public si sa se lamenteze cu situatia sa sau sa idolatrizeze. La asta se rezuma etica DIY – nu sta acolo, ascuns dupa televizor, fa ceva! Do It Yourself!

DIY
Motorul DIY din prezent e chiar Internetul si in esenta, partea tehnica, mult mai accesibila acum. Blogurile, deviantArt, forumurile, tot ce ii uneste pe oameni spre a face ceva impreuna reprezinta modalitati de a nu iti reduce conditia la simplu privitor. Inregistrarea Nomad Rhymes-ului ar fi fost mult mai grea acum zece ani. Daca a fost posibil, in aceasta tara, un astfel de proiect, e un semn ca viitorul nu e in alta parte. Daca acesti oameni mai sunt inca pe-aici, fac muzica si nu lucreaza undeva pe un vapor in Atlantic, poate fi o urma pe care pot pasi multi. Nimic nu ma duce mai mult spre aceasta idee decat SAZ-ul unui emigrant kurd din Germania ce incheie cel mai recent album Urma, Trend Off.

PS: Daca va uitati mai jos puteti gasi pe cineva care a dus DIY la un nivel de neimaginat. Cand te gandesti ca totul a pornit de la Bad Taste Records si a ajuns la nivel mondial.

postat de: baby lo noise


3 responses to “Despre Urma si etica DIY

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: