Bach damaged

S-a intamplat ca la sfarsit de saptamana sa ascult foarte mult Bach, mai mult decat orice altceva. Ma simteam atat de extenuat incat am renuntat la orice alta activitate, m-am asezat in pat si mi-am lasat gandurile sa zboare. E atat de aiurea cum munca ne uniformizeaza pe toti, ne spala tabieturile si ne reduce la fiinte care fac in procent de 70% aceleasi lucruri in weekend si se uita in mod regulat mai mult de 3 ore pe zi la televizor.
Duminica dupa-amiaza s-a petrecut ceva foarte straniu. Citeam o carte de Castenada si in Winamp erau niste fugi, tocate, sonate si concertele branderburgice. Dupa cateva minute de citit am atipit. Am ramas cu senzatia ca am visat foarte intens desi nu imi mai amintesc aproape nimic. Ultima parte a visului imi este extrem de vie pentru ca s-a intamplat intr-o stare de semi-constienta. Camera mea e inundata de lumina (era cam 2-3 dupa-amiaza), se repeta un fragment cu flaut si puteam sa aud tipetele copiilor de-afara. Stiam ca sunt aproape sa ma trezesc dar ma simeam mai bine pierdut in calmul precis al acelei sonate. Eram totusi deranjat de o stare usor nevralgica ce ma facea constient ca organismul meu se va trezi in curan, ca dormisem foarte putin si ca avusesem un somn agitat. Din acea stare incepusem sa generez in subconstient un fel de monolog, care incepea treptat sa aiba consistenta unei conversatii, pentru ca vizualizam un interlocutor. Era o femeie intre doua varste, nascuta din acea lumina care imi inunda camera. Vocile copiilor de afara se suprapuneau peste glasul ei; la fel si sonata .
Imi pot aminti ca, printre altele, mi-a destainuit cum se poate muri in somn ascultand Bach. N-am fost nicio clipa speriat de ce imi spunea, desi era extrem de convingatoare. Nu eram deloc ingrijorat. Si vocea ei si muzica si aerul din camera imi aminteau de o senzatie de pace de care nu te poti desprinde. In plus si in esenta, weekendurile petrecute la modul acesta ma fac sa fiu un maaaaare lenes.
Pe masura ce detalia acest subiect, nevralgia mea incepea sa se amplifice, odata cu iminenta trezirii. De fapt, nu stiu exact unde erau samburii nelinistii – in somnul ce imi era descris ca o moarte prin apoplexie sau in iminenta trezirii, atat de inconfortabila. M-am concentrat pe fiecare nota a flautului si a clavecinului. N-aveam niciun fel de instinct de conservare generator de logica a supravieturii. Faceam lucruri nebunesti. Ma innecam cu Sonata Nr2 pentru flaut si clavecin, imi plimbam mainile infometate peste spini otraviti si imi gustam sangele asezonat cu esenta de trandafiri salbatici.
Mi s-a soptit rar si incet: „Daca nu te trezesti ACUM, vei ramane AICI pentru totdeauna. Stii foarte bine ca poti face atac cerebral ascultand muzica asta in somn.”
Ei bine…intr-un final m-am lasat convins. Asta pentru ca singurul meu raison d’etre din acel moment, corpul meu, nu mai suporta acel somn. Simteam o presiune ciudata la nivelul lobilor parietali si nu mai auzeam nimic in jurul meu cu exceptia muzicii.
Trezirea mea a fost la fel de lipsita de griji ca si visul. Nu mi-a fost deloc greu sa ma regasesc in patul meu, treaz. Nu simteam nevoia niciunei certitudini.Nimic nu imi garanta ca nu e totul decat un vis. Peste cateva minute m-am dus sa ma uit in playlist sa vad ce melodie ascultasem. Era Sonata Nr.2 pentru flaut si clavecin sau o parte din ea care dura 2 minute si 19 secunde.

Bach – Sonata Nr2 pentru Flaut si Clavecin

postat de: baby lo noise


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d blogeri au apreciat asta: