Taajaboon

Tadjabone


Ismael Lo – Tajabone

In fiecare an, in preajma sarbatorii musulmane Tamxarit (un fel de An Nou), copiii din Senegal se imbraca in diverse costume si merg pe la casele oamenilor pentru a canta la instrumente aducatoare de noroc, facute chiar de ei. In fiecare casa ei canta si danseaza si li se dau bomboane, biscuiti, orez sau zahar. In fiecare casa ei reitereaza acele ritmuri acenstrale ce pulseaza pe tot continentul african de mii de ani. Acest eveniment ca si cantecele poarta numele de Taajaboon. Chiar si in cadrul unor dogme atat de rigide cum sunt cele musulmane, sensul evenimentului s-a pastrat (riturile de trecere, haosul originar, timpul ciclic), la fel si culoarea locala si spiritul.

“Abdu jambaar, ñaari malayka la
Xawee ci kaw daanu ci sa ruux”

In alta parte a acestui Univers ce moare si invie pentru a lasa loc unui an nou, alti copiii merg pe la casele oamenilor, purtand tot felul de masti, pentru a sarbatori in fiecare zi de noiembrie, nasterea Lumii Noi…o lume paradisiaca, nascuta din cornul abundentei, care isi ofera roadele celor alesi. De-a lungul anilor, mastile s-au transformat in eroi urbani, sensul sacru al evenimentului s-a estompat si sarbatoarea a fost exportata pe intregul glob, producandu-se un soi de inversiune – pentru prima data Iisus a gustat cola, devenind si el un alt costum de halloween. Ceva imi spune ca Muhammad va urma in curand;vazusem acum cateva zile un documentar de la Bollywood din India, unde brandurile occidentale erau adaptate panteonului hindus. Daca acum doua mii de ani religiile se suprapuneau formelor sacre arhaice, de vreo o suta de ani, poate si datorita interesului marilor puteri pentru trecutul lor colonialist (sic!), procesul se inverseaza.

“mbindane du jaam”

E important ca in aceasta lume,si in care se vorbeste tot mai des de aceasta inversiune sub masca globarizarii(un fel de Turn Babel cultural), exista oameni ca Ismaël Lô, muzician care a cantat pentru prima data de Taajaboon la un instrument confectionat de el insusi, un fel de chitara cu o singura coarda. Credeti ca e nevoie de mai mult? Au urmat evident chitara si muzicuta, apoi mica formatie din Senegal, care s-a transformat cu timpul intr-un band cu zece membri si foarte multi colaboratori. Dar ritmul si spiritul au ramas aceleasi, amintind muzicii de peste ocean care sunt radacinile sale. Totul devine evident atunci cand Ismael canta „Servitorul tau nu iti este sclav” , despre rasism, despre situatia emigrantului si despre Taaajabon. Nu ma mira deloc faptul ca a fost numit „Bob Dylan al Africii”.

postat de: baby lo noise


2 responses to “Taajaboon

  • luciancurelariu

    stii piesa Jammu Africa a lui Lo? super feeling daca iti place world music intr-atat. Poate imi spui ceva asemanator..ar fi ok.

  • babylonoise

    Lo e vazut ca o legenda in Africa si in lumea francofona si Senegal e un loc de unde vine muzica foarte buna(Baaba Maal, Thione Seck, Youssou N’Dour, Orchestra Baobab)
    Legat de world music, maine va aparea un post cu acest tag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: