După o scurtă pauză, am zis ca e cazu să reiau seria topurilor despre nimicuri.
Există o categorie de piese care nu-s chiar cântate. Parcă îs șoptite, iar unora le iese treaba atât de bine, incât de fiecare dată când ascult respectivele piese am impresia că mi-s șoptite doar mie și mă trec fiori de cât de bine sună.
Cele cu cel mai mare efect asupra mea, în continuare.
top 5 #19: whisper to me
Poză de Aleksandra Kudła
O arhiva cu toate piesele, aici.
1. Mugison - Salt
Îmi amitesc senzația foarte faină și puternică din momentul în care am auzit prima dată piesa asta, mai ales când spune:
My name is Salt
I’m the reason there is salt in the sea
I’m the reason there is salt in you tears
2. Massive Attack – Risingsong
Am trecut mult timp cu vederea piesa asta, având alte preferate pe Mezzanine. Dar în 2008, când am auzit-o live, am inmărmurit. M-am simțit de parcă stăteau toți nu în fața mea, ci în spatele meu și mi-o șopteau la ureche. O devenit una preferatele mele. Asta îi puterea unui live bun.
3. Tindersticks – Cherry Blossoms
Dragoste la prima audiție. Dureros de frumoasă, mai ales prin cântatul șoptit și oarecum tărăgănat.
4. Motorpshyco – Stalemate
E ciudat cum după zeci de ascultări încă aștept de fiecare dată să se rupă ritmul piesei – să explodeze, sau măcar să înceapă să strige versurile. Dar îmi place teribil de mult că nu se întâmplă asta.
5. Lou Reed & John Cale – Open House
Piesa asta face parte de pe un album dedicat lui Andy Warhol și e atât de faină și simplă și reușită, încât chiar am impresia că Andy îi cel care vorbește și că o face cu mine.
