Rock Werchter - Aliens

“That’s a really nice sound”, spuse soparla izbind ritmic sfera de apa. Din cand in cand se iveau spre centrul sferei valuri buclucase care intrau rezonanta cu dansul reptilelor, pasarilor, balenelor, maimutelor painjen, sepiilor si moliilor. Se nastea o muzica dincolo de toate regnurile cunoscute. Prin urmare, copiii acelei muzici erau deseori asociati unor fiinte mutante, deseori idolatrizati ca reintoarceri a unor zei cruzi, de care oamenii ar fi vrut sa uite, dar pe care ii pomeneau deseori atunci cand aparea o astfel de fiinta. Buzele oamenilor descriau forme ovale, sprancenele li se arcuiau in timp ce isi tatuau zilele cu forme neobisnuite. Apoi pielea lor se caznea sa intre intr-una dintre acele forme si pentru ca deseori acei oameni nu erau destul de elastici, cate unul dintre acei mutanti, extraterestri sau cum li se mai spunea, incepea o arie si o repeta, o repeta, o repeta pana spiralele notelor sale erau perfect tangente la muzica, divinau muzica, erau muzica; pana cand sarpele avea sa-si prinda propria sa coada. “I am the music”, spunea in acel moment soparla. “oooOOOOOooooooooooo”, se putea citi mirarea pe fetele oamenilor, de parca ar fi vazut un fetus hermafrodit; un banc de meduze tremurau in apa, migrau spre centrul sferei care palpaia o lumina inexistenta, un sunet ce si-ar fi dorit sa fie altceva decat sunet. Apa pleznea lesne ca o piele gelatinoasa, lasand la suprafata muzica.

Nick Cave e un Rege Soparla asa cum n-a mai fost de la Jim Morrison incoace. Grinderman a avut un concert pentru fiintele alea care isi sfarteca crisalida si aerul cu aripi invizibile, zi de zi. Da… a fost acel a fi, atunci. Si Nick dansand nebuneste, cantand, zguduind aerul de sub Pyramid ca un scarabeu care goneste pe sub piele gata sa iti intre prin urechi in creier si sa ti-l devoreze.

• Depth Charge Ethel
• Get It On
• Electric Alice
• Grinderman
• I Don’t Need You To Set Me Free
• When My Love Comes Down
• Honeybee
• Dream
• Man In The Moon
• No Pussy Blues

• Love Bomb
• Go Tell The Women
• Tupelo
• Get Ready For Love

Sigur Ros…cand oamenii devin propriile lor zambete si cosmosul e o multime de ‘iiiiiiiii’-uri placute; Sigur Ros vand aripi, le imprumuta, le ofera. Le iau de la pasari si alte creaturi care se misca cu grade de libertate mai multe decat iti poti inchipui tu intre cei patru pereti ai tai ce poarte numele de corp; Si in timp ce Jonsi trece de la o piesa la alta devii propria ta schita in carbune, in acuarela, in curcubeul tribal. Ce aripi frumoase avem! Imi amintesc de un chip cunoscut, din care a mai ramas un zambet. hmmm…acest alzheimer teribil al muzicii numit minimalism…

• Svefn-g-englar
• Ny batterí
• Glósóli
• Sæglópur
• Vid spilum endalaust
• Hoppípolla / Med blódnasir
• Inní mér syngur vitleysingur
• Hafsól
• Gobbledigook
• Popplagid

Radiohead emite pe alte unde decat cele cunoscute. Emite RTBF pe frecvente subliminale, vorbeste despre Tibet in acelasi timp cu obsesia cotidiana, cu recurenta propriilor piese de la un concert la altul, la un album la altul. Ei au adus intr-adevar un sunet ancorat in cotidian. ooOOooo…si data viitoare cand voi mai fi la un concert Radiohead, sa-mi amintiti sa nu iau alte droguri in afara de muzica. O supradoza de Radiohead e de ajuns sa te paralizeze pentru cateva zile.

• arpeggi
• national anthem
• lucky
• all i need
• there there
• nude
• climbing up the walls
• the gloaming
• 15 step
• faust arp
• how to disappear
• jigsaw
• optimistic
• just
• reckoner
• idioteque
• bodysnatchers

• videotape
• you and whose army?
• 2+2=5
• paranoid android
• everything in it’s right place

[Download mp3s]

dEUS…dUMNEZEULE…revelatia acestui an la Werchter. Sunt cel putin la fel de buni ca Radiohead, cel putin live si tot la fel de atenti cu ce fac pe album. Si chiar au ajuns in punctul in care pot spune totul. Daca Tom vrea peste cateva luni un album cu totul diferit fata de celelalte, il poate face. Poate vorbi despre Belgia ca o tara mica cu probleme mari sau isi poate ironiza propria conditie in industria muzicala, cantand despre ‘Popular Culture’. Si vazand acolo, la Werchter, cum se intalnesc toate trendurile in materie de muzica, cum adolescentii devin carne de tun pentru media, toata povestea asta care graviteaza pamanteste in jurul muzicii mi se pare extrem de amuzanta. DA! dEUS sunt acolo sus, cu Radiohead, Velvet Underground si Sonic Youth; numarul de albume vandute, topurile, numarul de ascultatori sunt doar glume ieftine.

• Slow
• Oh My God
• Instant Street
• Feel Of The Floor, Man
• Is A Robot
• Smokers Reflect
• Maria Schneider
• Turnpike
• The Architect
• Favourite Game
• Sun Ra
• Nothing Really Ends
• Bad Timing

• Popular Culture
• Roses
• Suds And Soda

Cum de muzica ajunge sa fie redusa la un schimb economic sau la bitii care curg prin acest blog? ‘Babylonoise’ sa transpuna stari de fapt insolite in sunete, asemenea lui Tom Barman care iti deschide fereastra de la casa intr-o noapte si iti rearanjeaza lumea, acolo sub pielea ta veche, ca un extraterestru.

Despre Rock Wercher 2008 s-a mai scris in:

- Werchter Alternativ
- Rock Paper Stone Werchter
- Rock Werchter - Americana
- Rock Werchter - prea multi digei
- Werchter, Atena

Rock Werchter - Americana

Prin iarna vorbeam cu un priten din Seattle despre festivalul la care urma sa ajung in Belgia si a ramas suprins de numele care erau acolo: “Oh my, I don’t know about Europe but here these guys are huge”. Oamenii astia sunt cunoscuti in toata lumea dar un lucru excelent la Rock Werchter e ca poti sa vezi nume extrem de populare in USA si nu risti sa fii intoxicat cu 90% cele mai trupe de indie asa cum se intampla la festivalurile din Marea Britanie.

Daca imi spuneai acum patru ani cand am inceput sa ascult My Morning Jacket ca ii voi vedea, nu as fi crezut pe nimeni; la fel si cu Neil Young. Sunt artisti reprezentativi pentru America, care folosesc in muzica lor multe dintre motivele culturii americane si care ajung foarte rar pe la noi (sper sa vad intr-o zi The Allman Brothers Band )

Dupa Bonaroo, toata presa de specialitate din USA, ii cataloga drept cea mai buna trupa live, dupa ce au rupt timp de trei ore scena si publicul din Tennessee…My Morning Jacket au oferit doar un show mic, in mai putin de o ora, un fel de best-of pentru cei care auzeau pentru prima data de ei, dar prea putin pentru un om care le urmarea concertele. Ce inseamna 45 de minute pentru o trupa care uneste cerul cu pamantul timp de 3 ore.

• Mahgeetah
• Off the record
• Gideon
• Way he sings
• I’m amazed
• Golden
• Thank you too
• Smokin from shootin
• Evil urges
• Wordless chorus
• Anytime
• One big holiday

Nimic spectaculos la playlist, ceva piese de pe noul album, cateva hit-uri mai vechi si finalul in forta cu cea mai cunoscuta melogie: One Big holiday. Radacini in southern-rock si rock-ul psihedelic, in anii post-woodstock si in cultura flower-power, chitari intr-o explozie continua, armonii ascendente si Jim James

do you see my smokin’ guns?
they’re smokin’ from shootin’. smokin’ from shootin’
smokin’ from shooting at nothing dear.

Piratii si-au ascuns armele in cala…de cativa zeci de ani. Hainele lor insa sunt la fel. Marele corsar mai are inca semnele din lupta gravate pe suflet si le striga, cu ochii urland, trecand de la furie la durere, resemnare si speranta. Marele Corsar Neil a inceput sa cante la asfintit. Privirea mi se plimba pe fetele lor imbatranite de ani, ochii dezgoliti si puternici, Peggy, Ben, Rick si toti ceilalti…

“Love and only love”, doar asta ii poate tine impreuna de atata vreme. “Hey Hey, My My”…cum trec toate peste oameni, cum isi schimba muzica hainele si unde ne duc cautarile. Dar pana si pustii eclectici (MGMT) parca seamana, macar ca vestimentatie cu piratii culorilor si ai pacii…”it’s better to burn out than to fade away” sau cum sa supravietuiesti 40 de ani in muzica, fara sa mirosi a invechit.
Neil vine cu adevaruri crude, rostite raspicat…nu sunt lucruri noi dar le spune altfel. N-am auzit vreodata o asa versiune la “A day in the life” sau un final asa puternic si totusi ciclic la “All along the watchtower”.

• Love and only love
• Hey Hey, My My (out of the blue)
• Everybody knows this is nowhere
• Spirit Road
• When you dance, I can really love
• Fuckin’ up
• All along the watchtower
• Oh, lonesome me
• Mother earth
• The needle & the damage done
• Unknown legend
• Heart of gold
• Old man
• Get back to the country
• Words
• No hidden path
• ———————
• A day in the life

Intr-o dupa amiaza insorita,prafuita si somnoroasa. am incercat putin The Raconteurs, in timp ce asteptam Grinderman. Un Western dragut, cu maestrul Jack White lovind cand clapele pianului, cand scotand acorduri brute din electrica, in timp ce Brendan Benson il tempera cu vocea (plus chitara) sa puternica. Nu trageti in pianist!

• Consolers Of The Lonely Consolers Of The Lonely
• Hold Up Hold Up
• Switch And The Spur Switch And The Spur
• You Don’t Understand Me You Do not Understand Me
• Top Yourself Top Yourself
• Level
• Keep It Clean Keep It Clean
• Steady, As She Goes Steady, As She Goes
• Rich Kid Blues Rich Kid Blues
• Old Enough Old Enough
• Your Blue Veins Your Blue Veins
• Many Shades Of Black Many Shades of Black
• Salute Your Solution Salute Your Solution
• Broken Boy Soldier Broken Boy Soldier

Americana…ar trebui sa spuna cat mai multe despre America. Dar cum poti sa vorbesti despre atat de multe lucruri, decat vorbind despre tine.
Cum poti sa iti petreci cel mai frumos o dimineata belgiana decat intins pe iarba si ascultand acusticul australian Johh Butler Trio, Get back to the country, bum! (pun intended :P)

Despre Rock Wercher 2008 s-a mai scris in:
- Rock Paper Stone Werchter
- Rock Werchter - prea multi digei
- Werchter, Atena

- Rock Werchter, all man’s land

Rock Werchter - All man’s land

Rock Werchter nu e un festival de muzici ale lumii dar la concertul Devotchka asa m-am simtit. O lumina placuta, chipuri calde, o lume aflata la confluenta dintre a visa si a fi, un loc in care sunt uitate lucruri de altii, poate disparuti de ani de zile, pe care le iei si incepi sa le descoperi alte utilitati. E nicaieri si e acasa. Brusc, antena radioului vechi, intr-o cutie de lemn, receptioneaza alte frecente si emite la randul ei jocuri sonore. Iti urmareste miscarile si isi distribuie in eter sinusoide legate de miscarile mainilor tale. Si intri in acest joc. E ca atunci cand ai descoperit ca poti construi case de jucarie din cutia de chibrituri.

• Poland
• Head Honcho
• Clockwise witness
• Basso profundo
• Queen of the surface
• We’re leaving
• Enemy guns
• Ranchero

Toti acei oameni care te inconjurau…pozele din atlasul lumii si cartile. Poti ajunge din Mexic in Rusia si dintr-o gama intr-alta. Poti visa. Poti fi oriunde. Nimic nu e static. “We’re leaving”…esti rapit de circari sau de pirati, esti purtat pe carpete magice prin zeci de locuri. Iti arata locul in care s-au nascut, iti povestesc dramele lor. Si toata muzica…Aici e tot farmecul.

Nu mi-a parut rau ca nu a venit Beirut. Devotchka provoaca un debuseu emotional pe masura, poate mai ancorat in porturile oraselor din estul europei si din Mexic, pana pe autostrazile fierbinti si pustii care taie sud-vestul Americii. Un No Man’s Land in care esti inconjurat de lucruri familiare. O galaxie de tonalitati si instrumente de la acordeon, contrabas, vioara, tuba, mandolina, chitara.

Uneori intregul vis se deghizeaza intr-un spectacol de cabaret care starneste o petrecere, o fiesta. Dansuri inchipuite din haos si acel sentiment de “pierdut-in-univers-dar-acasa”. Aproape de radacinile tale dar totusi aici, in acest secol. Strigand din toti rarunchii la aceasta imensa fiesta intr-un ranch imaginar.

Daca vroiai sa stai in public la Devotchka si sa nu dansezi, n-aveai nicio sansa. Cum de altfel s-a intamplat si la Vampire Weekend. Baietii din New York sunt dementi. Cine s-ar fi gandit ca reincarnarile Talkin Heads vor aparea in indie-rock cu un album despre care cea mai vehiculata fraza e ca seamana cu Graceland-ul lui Paul Simon.

• Mansard Roof
• Campus
• Cape Cod Kwassa Kwassa
• M79
• White Sky
• A-Punk
• Bryn
• The Kids Don’t Stand A Chance
• I Stand Corrected
• Oxford Comma
• Walcott

Daca m-a impresionat ceva pe langa faptul ca sunt altceva si afro-pop-ul ala le iese de minune in aparenta ska-punkului, a fost basistul. N-am mai vazut asa basist comunicativ si intempensiv de la trupele old-school de punk. Omul ala avea sange de zeu disco in el si calarea basul ala ca un copil pasionat de noua sa jucarie - calutul de plus cu clopotei la gat.

Acolo am intalnit niste Yo-Yo spatiali care m-au atras intr-o nebunie de moseala adolescentina cu topaieli caraghioase. Aveau palarii interbelice si ochelari de soare iar unii dintre ei esarfe multicolore legate de haine. Respirau un galben caldut si se rostogoleau, se jucau, bombaneau, alunecau printre multime ca o minge stralucitoare intr-un joc de paintball. Am fugit de-acolo imediat dupa ce s-a terminat A-Punk, de frica sa nu ma rapeasca aceast halou teen si sa ma ia in farfuria lui zburatoare.

Aveam sa ma mai intalnesc cu minionele creaturi jucause la MGMT, unde erau si mai multi si parca legati intre ei de undele electronice ale unei matrici invizibile numite zeul MANAGEMENT. Daca iti calculezi fiecare nota asa cum trebuie poti strange destui de multi Yo Yo in jurul tau, insa rar mi s-a intamplat sa aud asa ceva care sa sune si bine. M-am cait…da…m-am cait dupa concertul MGMT pentru ca ii subestimasem. Videoclipurile cu ei facand pe viu lucrurile de pe album nu le dau nicio sansa. Sunt inchegati in tot golul asta post-modern ca sa aiba succes. Umplu un loc pe planeta asta din ce in ce mai poluata care aminteste de aventura unor hipiotzi in vara lu ‘69, minus protestele, minus partea reactionara. Deci totul e destul de bine ca sa adune dragostea multimii si sa le ofere un orgasm muzical teribil pe masura golului din viata lor.

• Of Moons, Birds, And Monsters
• Weekend Wars
• The Youth
• 4th Dimensional Transition
• Pieces Of What
• Electric Feel
• The Handshake
• Time To Pretend
• Kids

Ce m-a facut sa aselenizez pe terenuri umplute cu flori decat pe un desert de marketing arid a fost inceputul, Of Moons, Birds, And Monsters,cand ma intrebam daca n-am nimerit la ceva concert de kraut sau psy, si nebunia si improvizatia de pe 4th Dimensional Transition. In realitate nu sunt doar trei dimensiuni. MGMT te transporta in a patra ca sa cunosti singur mai apoi toate celelalte dimensiuni unite in puncte muzicale de o ceata calda : dimensiunea culorilor, substanta interna a lucrurilor care iti ofera infinite perspective. Deci, din acest punct de vedere, Yo Yo au fost destul de pasnici de aceasta data, inclinati spre o usoare interludii hedoniste in care te puteai privi in ochi ca un om care traieste.
Glorios final cu Electric Feel, Time To Pretend si Kids si multi oameni, atat de multi oameni frumosi la acest concert. Ar fi stat foarte bine si la scena mare.

(va urma)

Streaming legal Sigur Rós - Með suð í eyrum við spilum endalaust

Með suð í eyrum við spilum endalaust este cel mai nou album al islandezilor de la Sigur Rós. Acesta se va lansa oficial pe piaţă în 23 iunie. Până atunci, trupa a hotărât să-l ofere lumii spre ascultare pe internet.

Nu pot decât să mă bucur că tot mai multe trupe adoptă această metodă. După ce Ane Brun îşi punea pe la începutul anului tot albumul pe MySpace şi Portishead pe last.fm; Nine Inch Nails anul ăsta şi Radiohead anul trecut şi le puneau chiar la download, Sigur Rós au apărut şi ei în lista de trupe care îşi pun întreg albumul la streaming înaninte să-l lanseze.

Islandezii au uploadat Með suð í eyrum við spilum endalaust pe last.fm şi pe siteul oficial unde se poate asculta legal, de către oricine.

Felicitări pentru inţiativa asta şi sper să o vedem la cât mai multe trupe în viitor. Cine vrea să cumpere albumul, o să o facă oricum. Îs convinsă de asta.

Ascultaţi albumul Með suð í eyrum við spilum endalaust semnat Sigur Rós aici (last.fm) sau aici (site oficial)

Suspense music

Ştiu că nu e frumos dar nu mă pot abţine. O scăpat pe net 3 piese de pe viitorul album Klimt 1918. Două din ele sunt şi pe myspace.

Just in Case We’ll Never Meet Again (Soundtrack for the Cassette Generation) e programat pentru lansare la sfârşitul lunii viitoare şi, din punctul meu de vedere, e una din cele mai aşteptate lansări ale lui 2008.

Mie îmi plac piesele astea tare mult şi ştiu că oricui îi place trupa e curios să audă cum sună chestiile noi. Aşa că:

The Graduate

Skygazer

Suspense Music

De downloadat, toate 3 AICI. Audiţie plăcută! A mea e foaaaarte.

Cocorosie - God Has A Voice, She Speaks Through Me

In avanpremiera noului album, Cocorosie vine cu acest single - “God Has A Voice, She Speaks Through Me”, care vorbeste despre o sinucidere in mijlocul unui paradis, despre nasterea si moartea lucrurilor in mijlocul Mamei Natura si in esenta despre reflectarea animei, forta destructiva si creatoare. Efectele de pe voce, reformularea ritmurilor hip hop, sunetele lo-fi preluate din natura si efectele hi-fi din studio, vor construi o lume post-apocaliptica, oceanica(pentru noul album, Cocorosie au colaborat cu muzicieni din Madagascar si Reunion).
Dupa ce am ascultat acest prim single, sentimentul e ca se urmareste o reintoarcere la bucuriile simple ale vietii care nu pot fi descoperite decat in situatii limita, in cadre apocaliptice, minimaliste. Muzica insasi pare a fi facuta cu sintetizatoare aproape distruse de un cataclism si din ramasitele obiectelor de pe fundul unui ocean.

Noul album Portishead. Streamingul legal

Cand Radiohead incepuse revolutia muzicala, punand la dispozitia fanilor albumul intr-un format loseless, se gasisera multi care sa afirme ca acest gest e de fapt un semnal de alarma tras asupra pirateriei, sa mistifice actiunea pura. E partial adevarat, in masura in care poti face diferenta intre mp3, flac, cd sau vinil. Radiohead n-au facut decat sa ofere un broadcast permanent fanilor, un lucru care se intampla indiferent daca ei luau aceasta decizie sau nu. Acum oricine poate downloada chiar pre-release-ul unui album. Asa ca Radiohead au ales sa vina cu ceva mai mult:

-un pachet vinil, dublu cd art-work la lansarea oficiala a albumului

-concerte transmise live pe internet

-concerte in locatii cat mai diverse, de care se afla cu ceva ore inainte - asa numitele secret concerts

-interactiune cu fanii pe internet - chiar acum se desfasoara un concurs de remix-uri

Ideea e sa nu te limitezi la a oferi un broadcast de album, lucru care nu e o solutie pentru trupele tinere. Dar putina atitudine indie nu strica nimanui. Mai ales celor de la Radiohead care au decis sa se ocupe chiar ei de productie, renuntand la colaborarea cu EMI.

A urmat o intreaga avalansa de lansari online, de o politica indie chiar din partea marilor case de productii, care au redus astfel si din piraterie.

Pe JIWA pot fi ascultati artistii de la Universal, la fel ca si noul album Portishead. “Third” se va auzi si pe LASTFM, incepand cu 21 aprilie.

Prima auditie a lui “Third” e ca o vizita intr-un sanatoriu bantuit. Vocea lui Beth Gibbons iti lasa impresia ca te asteapta o fantoma la orice pas. Sunetul e mult mai dark ambient decat pe celelalte albume. L-am ascultat intr-o zi ploioasa la birou. Un sunet atent, “Third” e o reflexie a unei lumi anorganice, te transforma cu mijloace aproape minimale. E unul dintre albumele pe care nu le poti audia pur si simplu. Pentru aproape o ora iti schimba lumea.

Portishead

Ascultati Third aici

via pcinpact.com

Unplugged

Unplug it! Now!…Let’s get back to the basics, let’s get back to the blues. Turn off the amplifiers and let the spaces between the sounds fill you.

Ry Cooder & V.M.Bhatt-Ganges Delta Blues

http://www.earthhour.org/

My Morning Jacket Live @ Austin Music Hall 3.13.08 (SXSW 2008)

Setlist [Download Part I] [Download Part II] [Torrent]

• “Evil Urges”
• “Off the Record”
• “Gideon”
• “Highly Suspicious”
• “What a Wonderful Man”
• “I’m Amazed”
• “Thank You Too”
• “Golden”
• “Sec Walkin’”
• “Wordless Chorus”
• “Way He Sings”
• “Aluminum Park”
• “One Big Holiday”
• “Run Thru”
• “Smokin’ From Shootin’”
• “Touch Me Pt. 2″
• “Steam Engine”
• “Lay Low”
• “Mahgeetas”
• “Anytime”

SXSW inseamna in fiecare an film, muzica, evenimente, muzica, sute de formatii, muzica, concerte, muzica . O lista a concertelor gasiti aici. Festivalul a avut loc saptamana trecuta in Austin TX, iar numarul si varietatea evenimentelor sunt coplesitoare. E un festival de muzica, de film si o serie de conferinte, timp de patru zile.

Revenind la muzica, am gasit pe anul acesta REM, The Black Angels, Lou Reed, Sia, 17 hippies, My Brightest Diamond, Yo La Tengo, Kaki King, Moby, Black Mountain, Digitalism, Devotchka, The Duke Spirit si multi, multi, multi, extrem de multi altii. LastFm au facut un plug-in care filtreaza cele 1500 de nume in functie de gusturile fiecarui ascultator.

Dincolo de come-back-ul celor de la REM, mi-a placut concertul celor de la My Morning Jacket, pe care i-am auzit pentru prima data acum 3 ani la radioparadise.com . Broadcast-ul acesta, preluat prin NPR, e apoape la fel de bun ca albumul live (Okonokos) si e uimitor prin calitate, prin forta electrizanta pe care My Morning Jacket o arata pe scena si o raspandeste in public, prin faptul ca suna american (cu influente din classic rock) si probabil fac un show vizual la fel de american. Se potrivesc de minune cu Austin si cu spiritul festivalului SXSW.

the new bohemian

vorbeam ieri cu pineappelthief (mihai), unul dintre oamenii care a inceput acest blog, despre un nou tip de boema culturala in romania, despre hipiotu cu rolex care asculta jazz, buena vista social club, acdc si jagajaga. maria, sora lui mihai lucreaza la radio cultural si au fost sambata la bob brozman sa-i ia un interviu la art jazz club.

nu aveau bilet de intrare tocmai pentru ca organizatorul concertului a gandit totul ca pe o petrecere privata anuntata in tot targul prin mijloacele mass media. intrarea se facea pe baza de invitatii sau pe bilet de 300 ron.

pana la urma au reusit sa-l cheme afara pe bob brozman si sa-i ia un interviu. omul era foarte ok si cu picioarele pe pamant. a raspuns la toate intrebarile din interviu si i-a invitat la ce mai ramasese din concert.

cand sa intre in sala organizatorul, mirosind de la o posta a bautura i-a aruncat afara din art jazz club, ca sa nu deranjeze vip-urile de-acolo, amatoare de beyonce si brozman.

“bob brozman e platit de noi ca sa vina sa cante in romania”, asta a fost toata explicatia si logica acestui om, care spune multe despre modul in care sunt priviti artistii si muzica in romania. noroc ca are unii bani ca altfel nu venea sa canta la voi, buey tzaranilor! n-ai bani, mirosi a prost…

bob, transformat peste noapte in jucarie muzicala, bufon la curtea regelui, a asistat stupefiat la toata scena: “three people just went out. i want them to come in”. bineinteles ca n-au intrat.

probabil ca acum mihai ii multumeste acelui domn pentru reactia de mahar colonialist din amazon, care se trezeste dimineata pe un pat de bani, se scalda in lapte si merge 5 minute prin noroi ca sa ajunga la toaleta, ca mai apoi sa-l aduca pe caruso sa cante in palatul sau din jungla. reactia lui ne transforma pe toti in niste fitzcaraldo, visatori nebuni care incearca sa mute muntii.

concluziile le trageti singuri.pacat ca nu se gandeste cineva sa-l aduca pe bob brozman in romania sa cante la un public mult mai larg, asa cum a facut-o pentru oamenii din cele peste 60 de tari pe care le-a vizitat.

pana atunci ne relaxam cu judas priest, bon jovi si whitesnake ca headline-uri ale unui festival din romania anului 2008. asta ca sa fim consecventi cu oamenii descrisi in randurile de mai sus. imi pare rau sa o spun dar romania ramane in continuare un no man’s land din punct de vedere muzical. aveati impresia ca lucrurile incep sa se miste? uitati-va cine a fost pe primul loc anul trecut in topul vanzarilor…cleopatra stratan.

http://www.youtube.com/watch?v=At6-JmIS2nY