Am fost aseară la Grimus. Da, din nou, pentru a 9-a oară cred. Şi-a fost primul lor unplugged cap-coadă, şi-au mai scos instrumentele din priză (din câte am văzut eu) pe la vreo două concerte (în Lăptărie şi în Fabrica) dar numai pentru primele 5 piese, să zic. A mai fost evenimentul de la Odeon când cu venirea lui Rushdie, dar aproape că nu se pune ţinând cont de contextul diferit, de locaţie & public şi de prestaţia scurtă totuşi, nu chiar un concert. Ah, şi au mai putut fi ascultaţi pe profm, cred că era în cadrul unei serii de sesiuni live în studio. Concertul de-aseară e de asemenea în cadrul mai larg al unor sesiuni acustice în Control (chilipir: 20 ron intrarea cu o bere inclusă în bilet): au cântat/vor cânta Luna Amară (7 mai), Coma (27 mai), Byron (10 iunie), îmi place mie iniţiativa asta. Nu-i Controlul tocmai casa mea, dar tot respectul&admiraţia pentru câte concerte fac, pentru câtă muzică pun, pentru câţi oameni încap acolo.
Toate bune şi frumoase, hai c-am contextualizat.
Le-a ieşit FoARtE bINE. S-au îmbrăcat asortat în haine de „scheleţi” (mă rog, rockstaruri, ce să le faci), dar au stat cuminţi pe scaune, mai puţin Dabija-Bogdan-solistul care a bătut şi în tobe, a mers şi la clape, s-a uitat şi pe versuri la nevoie. Să fi fost vreo 3 sau 4 piese de pe Panikon, restul piese noi şi coveruri (nu pun setlistul din răutate, se mizează, se pare, pe ideea că „cine recunoaşte, recunoaşte”). Tre’ să ţinem cont ca de obicei că nu toate ale lor pot fi adaptate pentru acustic, plus că poate nu au suficiente adaptabile cât să ţină un concert. Mi s-a părut că au cântat mult oricum. M-am bucurat să aud mai multe piese noi în şir, mai ales că în ultima vreme nu am mai fost aşa de mulţumită de playlisturile de concert (cu excepţia celui din Fabrica, în martie parcă). Cumva inconsistente sau nepotrivite sau nu tocmai bine gândite. Mă îngrijorează un pic problema asta pentru că îmi amintesc ce mi s-a întâmplat cu Kumm: mă tot duceam la concertele lor şi mi se păreau tot aşa, ’tari distractive minunate energizante’; şi ei veneau des, iar la un moment dat a început să mi se pară că DE FAPT se tot repetă şi că ascult aceleaşi piese cântate în altă ordine – asta era perioada când mai băgau Beauty Queen ca teaser pentru noul album. Şi m-am oprit. Nu m-am mai dus. Am aşteptat lansarea de album, pe care l-am ascultat bineînţeles dinainte de-acasă. Nu mi-a plăcut şi n-a mai fost nevoie să mă duc. VREODATĂ.
Cam asta o să fac şi cu Grimus numai că de la ei chiar am speranţe (şi aşteptări) mari pentru noul album. Aşadar intru în pauză după un concert foarte bun şi variat, neaşteptat şi care ne-a ţinut cu sufletul la gură. Publicul a fost grozav, nu foarte mulţi, dar s-a creat o atmosferă prielnică, multe aprecieri, multe aplauze, un acustic gălăgios ca să zic aşa (Danny de la Anathema ar fi ieşit de pe scenă dacă ar fi văzut asemenea barbarisme în timpul unui unplugged de-al lui, haha, maniacu’). Au cam tot ce le trebuie băieţii, iar nemulţumiri ca astea probabil numai eu pot să le am, dar ţin să le spun: setlisturile alea sunt de-o importanţă crucială, prin ele controlezi publicul cel mai uşor şi cel mai sigur, cu planul făcut de-acasă; concertele prea dese striiică – saturează publicul, agasează mai ales dacă nu aduci ceva nou şi diferit (substanţial), plus că dacă sunt chiar săptămânale deja ceva nu e în ordine sau e în dezordine, cu consecinţe de felul banalizare, vulgarizare, popularizare (care sună aşa grav&excesiv pentru că se termină cu „zare”).
Şi încă ceva, părinteşte o spun: cea mai mare GAFĂ pe care o face Grimus e în atitudinea faţă de cover-uri. Cântă piese care nu le aparţin şi nu menţionează, fac asta de la o vreme încoace şi a ajuns să mă supere foarte tare. Sunt mulţi în public care nu recunosc, nici eu nu ştiu întotdeauna ce piesă anume e, dar pot să-mi dau seama că nu e a lor. Nu e bine deloc. Se creează false impresii, oamenii sunt confuzi, ’ce trupă e asta care cântă şi de-ale lor şi de-ale altora’, amalgamat şi nediferenţiat, de parcă au acces nelimitat la repertoriul universal şi orice afinitate cu o trupă le dă drepturi de autor. Corect şi elegant ar fi totuşi să indice sursele. Măcar (o să sune condescendento-pretenţios, iertare) din respect pentru cine le-a compus şi din consideraţie pentru auditoriu – să facem deci puţină educaţie muzicală – cine ştie poate plec acasă, caut Bullets şi mă pun pe ascultat Controlling Crowds. PLUS că aplauzele alea pe care le primesc după un cover sunt pentru cu totul alte lucruri decât aplauzele de după Fingerprints. Evit să mai intru în alte detalii că aş putea să teoretizez receptarea şi n-are rost.
De reţinut că a fost frumos aseară. Chiar da, felicitări. Şi mă bucur că am putut fi acolo. Şi chiar şi când nu mi-a plăcut setlistul, de reţinut că toate au fost concerte faine – variaţiile sunt inerente, dar sunt vizibile numai pentru cine merge constant; mă rog sunt multe de spus şi toate astea nu schimbă faptul că Grimus e, pentru mine desigur, o trupă (F) bună, dar în care m-am obişnuit să văd mai mult potenţialul, să aştept următorul act. Cred că sofisticarea instrumentalului post-rock minunat şi cântatul cu două voci sunt cea mai bună carte a lor. Sper să joace pe ea.
Am ţinut să clarific unele chestiuni însă. Doar suntem oameni serioşi, nu. Mai ales eu.
