Prin Timişoara cu RATB-ul

 

Exact pe 11 a 11-a 2011, pe la ora 11PM, au “concertizat” pe tărâmuri bănăţene Robin and The Backstabbers. De când îi aştept, dumnezeule… Au cântat în Setup, într-un amalgam de proiecţii de filme de scurt metraj şi concerte, organizat fain frumos de Timishort.

Şi ne-au cântat şi ne-au încântat de n-am mai ştiut de noi.  RATB e genul de trupă care live „unleashes the beast” să zic aşa pe engezeşte, că pe româneşte mai greu ieşte. Adică nenea ăsta cu barbă (şi cu ochelari din când în când) „zici că-i posedat” după cum îmi zicea un prieten din auditoriu. Urlă, răcneşte, învârte chitara aia în toate direcţiile, se zbate, rânjeşte de nebun, spune lucruri doar de el înţelese. Mie sincer îmi era dor să văd o trupă de genul ăsta pe la noi. Adica nu îmi era dor… că asta ar însemna că am mai văzut deja. Deci da… nu îmi era dor. Nu ştiu ce îmi era. Lol.

Pe lângă cele mai sus menţionate, domnişorul de la tobe, care din câte am înteles s-a întors de curând de la vikingi, avea nişte colanţi cu un crac de o culoare, un crac de alta, ceva nuanţă purpurie, păreau de fete. Chitaristul a cântat şi el ceva bucăţi de piese, chiar impresionant, să zic. Spre deosebire de Mr. Robin avea o voce în contrast total, adică subţirică, firavă, visătoare. Nu îmi mai aduc aminte exact, dar să vă faceţi o idee vă zic cuvăntul cheie… Billy Corgan. Şi în plus era tare simpatic de se tot încurca în echipamente muzicale. Basistul era taman în cealaltă parte, n-am putut să-l observ prea atent.

Au fost vreo 300 de oameni, toţi aplaudau şi urlau în draci. Robin rânjea la noi. Noi rânjeam la el. Şi tot aşa. Ah… şi mai şi aplaudam, foarte important.

Replica serii: ”Venim dintr-un oraş numit Csikszereda, care în traducere înseamnă Bucureşti”.  :))))) Să mă prăpădesc de râs, nu altceva.

All in all… a fost un concert nemaipomenit. Piesele în engleză nu îmi plac atât de mult (în afară de cele cântate de chitarist). Alea în româneşte îmi plac destule. La versuri domnilor… jos pălăria. Cu şmecherii, cu înţelesuri, cu artificii. Unii mai răutăcioşi zic „de intelectuali depresivi”.  Şi ce domle,  dacă asta suntem…

Album prea curând n-o să pişcăm de la ei. Cică abia la anu…

După RATB, au cântat cei de la Persona. Prezenţă neglijabilă. Nu mai irosesc spaţiu preţios.

Deci cam aşa a fost. Dacă ar mai veni mâine RATB, m-aş duce iar. De când n-am mai scris un review de concert… Îmi era dor. Sau nu îmi era, pentru că asta înseamnă că… ))) Bine, pe blogul ăsta n-am mai scris review-uri, dar am scris pe altul. Sâc!