Monthly Archives: iulie 2010
top 5 #9: album starters
De pe la 16 ani am renunțat la shuffle și ascult fie playlisturi în prealabil făcute, foarte rar radio (vreunu al last.fm-ului, radio paradise, sau ce mai pune Marius pe babylon) iar în majoritatea timpului, albume cap-coadă. Am multe albume care îmi plac foarte mult, dar la puține din ele pot zice că mi se pare bine aleasă prima piesă.
Prima piesă a unul album trebuie să stârnească interes, să facă ascultătorul să vrea sa asculte mai mult din albumul respectiv. Să te pună în dispoziția care trebuie astfel încât să nu oprești muzica.
Mai jos sunt preferatele mele 5. Piese care dacă le aud în vreun alt context (la altcineva pe shuffle, pe vreun radio, în vreun playlist) mă fac să-mi fie instantaneu poftă să ascult întreg albumul care-l încep.
top 5 #9: album starters

poza de abby
O arhiva cu toate piesele, aici.
1. The XX – Intro (XX [2009])
Un instrumental crescând care te intrigă să vezi ce se întâmplă pe restul albumului. Mai apoi se descoperă niște voci plăcute și versuri simple pe niște instrumentale la fel de reusite.
2. Arcade Fire – Neighborhood #1 (Tunnels) (Funeral [2004])
Te ia ușor pe ritm, te bagă în tunel unde te ține să-ți spună povești despre cartierul îngropat în zăpadă și nu numai.
3. Cat Power - The Greatest (The Greatest [2006])
Întotdeauna am perceput albumul ăsta ca o poveste. Și îmi place mult cum începe ea…Once I wanted to be the greatest…
4. Jeff Buckley – Mojo Pin (Grace [1994])
Ritmul crescând, vocea la început timidă iar apoi ca o erupție, face ca Mojo Pin să fie preferata mea ca deschizătoare de albume. M-o fascinat prima dată când am pus Grace-ul, mă fascinează de fiecare dată de atunci încoace.
5. Porcupine Tree – Blackest Eyes (In Absentia [2002])
Furia ritmului și hotărârea din vocea lui Wilson acaparează de la primele acorduri și te vrăjește să vrei mai mult…mai mult. De la piesa asta s-o născut frumoasa mea obsesie pentru Porcupine Tree.
eksi ekso
*bunătăţi de sub copertă*
Sunt trupe care pur și simplu trec neobservate. Iar de unele e chiar mare păcat. Pe Eksi Ekso i-am găsit intr-o noapte, când am decis să-i ascult pentru că mă amuza numele, dar mai ales pentru că-mi plăcea coperta.

Am găsit un album în principal post-rock, dar unul ceva mai special; cu un amestec de instrumente excelente, și o voce pe măsură din când în când. Am mai menționat albumul I Am Your Bastard Wings în marele top din 2008. O trecut 2 ani de când l-am descoperit, și încă îl ascult periodic, și cu foarte mare plăcere. Pentru că atunci când te aștepți mai puțin apare o vioară, o trompetă, sau cine mai știe ce instrument care îi face pe cei de la Eksi Ekso speciali. Ca dovadă, The Choir Will Always Sing
În curând trebuie să le apară albumul numărul 2 – Brown Shark, Red Lion. Sper să fie cel puțin la fel de reușit.
Rdeča Raketa
Maja Osojnik & Matija Schellander live, prin 2009. Bucata live de pe youtube e o parte din piesa numita Sonntags Abstrakt.
Old Girl, Old Boy e unul dintre cele mai bune albume din 2010.

