Monthly Archives: iunie 2010

Afrirampo

Afrirampo_Live

Duoul japonez Afrirampo a fost live la radioul WFMU.
Asculta aici intregul concert.


ET is back

and his name is TOBACCO (Black Moth Super Rainbow)


Let me write you down some scenes

Încep să-mi revin din defazare şi din lipsa de activitate dixtractifă a ultimelor luni aşa că vin să pun pe tapet concertul de-aseară din Control. Mhm, iar la Control, dar în premieră pentru mine: Rain District. Uite ăsta da, nume frumos. Nu i-am mai văzut până aseară deşi am promis de vreo 4 ori că mă duc. Promis-promis. Dar las deoparte nefăcutele, ţin să mai spun doar că unul dintre membri e rockstar de la mine din oraş aşa că îmi voi îngădui subiectivitate şi familiaritate.

Rain District a avut un free city tour: două concerte, ambele trecute, unul în Fabrica, celălalt în Control. Caritabil sau nu, onorific vorbind, intrarea a fost liberă şi s-a cântat fără pretenţii. Mi-a plăcut cât de simplu a fost actul lor, curat şi direct, multă muzică, piese lungi. Post-ceva suntem toţi, post-rock cred că sunt ei. Instrumentaţia pieselor pare elaborată, se trece prin multe faze bine fuzionate, nimic monoton. Sunt destule trupe prin preajmă care funcţionează după reţeta cu refren şi repetiţii, re re re-redundant. Îmi place o linie melodică pe care să nu o intuiesc cu uşurinţă, nu vreau să improvizeze neapărat, dar da, aş vrea să ştiu că experimentează. Eu trebuie să văd live The :Egocentrics, sunt curioasă cum i-aş pune în balanţă unii cu alţii. Pentru că nu am fost la concerte de rock experimental până acum şi nu ştiu la ce să mă raportez. Mi se pare că show-urile de felul ăsta au o cu totul altă intensitate pentru că te conectezi mai puţin la solist, e mai greu să discerni una de alta într-o muzică ce-şi propune să te învăluie, se umple sala de sunete, de parcă nu ar veni dinspre ei, ci ar răzbate din pereţi, tavan, podea. Plus că e o experienţă mai mult intelectuală decât emoţională – un soi de joc psihedelic al minţii. Dacă reuşesc să mă ţină atentă în sinea mea, consider că le-a ieşit şi că şi-au meritat banii. Ah, dar stai c-a fost pe gratis (!!). Însă pentru cine caută asemenea atmosfere, de reţinut că Rain District ştie să le creeze. Vă scriu aici când/ dacă mai găsesc şi pe-alţii.

Să nu uit, au un album scos, Sounds I Hide se numeşte, e din 2009, 10 piese şi-un ambalaj frumos, coperta cel puţin mie îmi pare un tablou de Magritte distorsionat de Persistenţa memoriei de la Dalí. Ultima parte e vag irelevantă şi nu ştiu cum să închei. Poate fac rost de playlist. Hmm.

Editez şi iată:

1. Deep Blue Sky
2. Rain Sparkling Crystograms
3. Sound of Mind
4. Frank Miller
5. Cut Up the Old Cuts
6. Faith Away
7. Morning Walk
8. Towards The End
9. Seventh Wave
10. I Become The Loop
dintre care 4 sunt de pe album, iar celelalte piese noi.


This should never stop

edit Oneohtrix Point Never :P


top 5 #7: hypnotic bass lines

Primul instrument care mi-o căzut cu tronc o fost pianul. Când ascultam mult metal, evident mă minunam de ce sunete pot scoate unii chitariști din instrumentele lor. Vocile o fost tot timpu un criteriu foarte important după care ascult muzică. La formațiile care au câte-un intrument mai neconvențional, era oarecum normal să-l observ; dar basssul, pentru mine, o rămas multă vreme un instrument de fundal, care completează piesa și cam atât.
Asta până când Mihai (des deja menționatul frate al meu) mă tot oprea să fiu atentă la câte un bass. Așa am ajuns să îmi dau seama cât de aiurea ar suna multe piese fără instrumentul ăsta, și am ajuns să observ tot mai multe linii de bass prin piese.
Zic din start că știu că sunt trupe care se concentrează foarte mult pe bass, cu bassiști extraodrinari, etc. Ce am adunat eu mai jos sunt niște piese ale unor trupe care îmi plac foarte mult și care nu pun accentul în mod special pe instrumentul ăsta, dar au câte-o piesa unde mi-o atras atenția foarte foarte tare, și din cauza bassului am ajuns să le ascult pe repeat. De aceea i-am și spus hypnotic bass lines. O fost destul de greu să le aleg pe atea 5, că mai am și altele pe lista asta. Dar le-am ales pentru că ele mi-o stat cel mai mult în urechi.

top 5 #7: hypnotic bass lines

poza de Rebecca

O arhiva cu toate piesele, aici

1. Travka - Sunt un erou
Primul bass în vreo piesă românească pe care l-am observat. Din momentul în care l-am observat, am avut piesa pe repeat câteva zile, în căști.

2. Radiohead - Where I End and You Begin. (The Sky Is Falling In.)
Una din piesele mele preferate alltime și bassul meu preferat în vreo piesă. Contribuie perfect la intensitatea ei și te face să o assculți iar și iar și iar.

3. Luna AmaraNo Return
Atăt de bine completat în piesă, și totuși atât de frumos scos în evidență. Nu am observat bassu ăsta mai bine de un an, dar acum vreo 2 săptămâni m-o lovit foarte frumos în timp ce mergeam pe stradă.

4. Yo La TengoDamage
Deși stă cuminte în fundal, nepăsarea, sau mai bine zis împăcarea cu situația, ce o sugerează piesa nu era la fel de fain subliniată fără bass.

5. Faith No MoreEvidence
Cel mai sexy bass într-o piesă. Dap, știu ce zice ca versuri, știu și despre ce e, dar prefer să mă concentrez asupra liniei muzicale :P


Green


Hauntology avant la lettre

Oneohtrix Point Never – Emil Cioran


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 177 other followers