Top 5-ul ăsta trebuia teoretic să apară în 5 mai, dar am fost plecată pe la niște concerte foarte mișto. Până să vă spun de ele – și o să o fac în curând-, vă dau topul meu de 5 video-uri live care îmi plac extrem de mult și la care mi-aș fi dorit f f mult să fiu în public. 2003 o fost un an foarte bun 
top 5 #4: perfect live moments
1. Archive - Again (@ Eurockéennes 2006)
Nu am găsit variantă ok pe youtube, așa că e fără embed. Se poate vedea, și mai ales auzi aici.
Pentru că sună incredibil de bine, și pentru modul în care cântă Dave Penn: atât de prins de piesă încât parcă ar cânta închis în pivniță, nu în fața mării aceleia de oameni. Și pentru nebunia care intră în întreaga trupă, treptat, dar sigur.
2. Radiohead - Climbing Up the Walls (@ Glastonbury 2003)
Îmi place foarte mult cum simte Thom piesa. Și cum toți par să se joace cu instrumentele și rezultatul e ATÂT de frumos. Și pentru visuals (♥ alien music)
3. Bon Iver – Skinny Love (@ Glastonbury 2009)
Pentru cum sună chitara aia de cupru, vocea cu tremolo a lui Justin, pentru setea cu care se dă în tobe pe final, și pentru publicul ăla mult, divers și frumos. Și pentru că am avut și încă am o mare pasiune pentru piesa asta, și pentru Bon Iver în general.
4. Björk - All Is Full of Love (@ New York 2003)
M-am îndrăgostit de versiunea asta în 2006, la TIFF, la Screaming Masterpiece. Încă mi se pare un moment perfect. De la cap la coadă. Pentru sinceritatea și simplitatea ce mi se pare că o are din cauza felului în care Björk articulează și accentuează fiecare cuvânt.
5. Lamb - Gabriel (@ Lowlands 2003)
E uimitor cum poate încăpea atâta emoție într-o piesă. În doar 5 minute jumate. Iar în mare parte, după părerea mea, meritul e a lui Lou Rhodes. Excelentă!
