Cautand originea acestui clip, am dat peste niste articole destul de interesante despre grafismul muzical: notatiile muzicale si reprezentarea lor grafica si modul in care au evoluat. E destul de interesant sa le analizez pe cele de dupa al doilea razboi mondial, sa le privesti in relatie cu arta modernista si mai ales post-modernista. La prima vedere par futuriste, fantasmagorice, unele estetizate pana la limita vulgarizarii abstractului, dar nu sunt decat partituri intuitive care raspund transformarilor ce au avut loc in muzica contemporana.
Exemple aici.
Un eseu bine scris aici.
Un exemplu de reprezentare grafica a unei piese folosind max/msp:
aprilie 25th, 2010 at 5:49 pm
Foarte interesant. Vizual, imi amintesc de Klee & Bauhaus, Miro si minimalism. Carevasazica, vom ajunge la momentul in care vom compune muzica desenand?
aprilie 25th, 2010 at 6:15 pm
pai deja au aparut destule aplicatii grafice interactive…in plus…in orice DAW poti edita MIDI sub forma grafica.
aprilie 25th, 2010 at 7:26 pm
Am vazut si eu aplicatii din astea, dar is foarte la inceput. Ne trebuie un limbaj grafic pus la punct (cu alfabet, gramatica, topica, etc) care sa echivaleze cat mai mult din spectrul expresiei muzicale… Dar ma intreb daca ar fi mai usor sa scrii muzica asa decat prin varianta clasica (notatia muzicala), si deci daca ar avea o utlitate in afara de una ludica (jocul) sau terapeutica (care se bazeaza tot pe aia ludica).
aprilie 25th, 2010 at 7:33 pm
pana acum fiecare compozitor a avut gramatica lui, aparuta de altfel din necesitatea de a traspune niste idei care nu puteau fi scrise altfel. ma tem ca academismul va respinge orice alta incercare de a sistematiza toate incercarile experimentale intr-un nou grafism.
si da…nu am vorbit de utilitatea ludica. probabil ca asa pleaca totul, avand ca punct de plecare doar jocul.
aprilie 25th, 2010 at 7:37 pm
cele mai “serioase” incercari pleaca de grafuri pana la algoritmi genetici
vezi aici un exemplu bazat pe gramatica lui chomski http://www.youtube.com/watch?v=EfrWL8v9n4I
aprilie 26th, 2010 at 9:49 am
“so you can sort of become a new kind of artist just by working with these silly computers” he’s cool
) dar destul de bizar ce fac oamenii astia. o sa se ajunga la mase de oameni hipnotizati din care se soarbe viata cu proiectii?si nu inteleg de ce l-ai mentiona pe chomsky. doar pt ca sunt niste copacei pe-acolo, derivativ-generativi? 
) de ce, de ce l-ai aminti vreodata pe chomsky?
oricum frumos. am ascultat si alva noto cu ryuichi sakamoto si nu mai stiu ce, naaais.
aprilie 30th, 2010 at 12:11 am
@ babylonoise:
E fascinanta toata chestia asta cu a crea imagini din structuri muzicale. E super cool toata treaba… Si super complexa… In alta ordine de idei, deoarece ai mentionat academismul, e foarte bine deoarece majoritatea chestiunilor de acest gen nu se intampla in spatiul academic…traditional. Au inceput insa sa (re)intre si acolo, de unde, pana la urma, au plecat pe la inceputul-mijlocul sec. trecut.
mai 14th, 2010 at 9:47 am
http://www.andrewlucia.com/works_stockhausen.htm