he plus she equals harmony

Există nenumărate dueturi în muzică, dar puţine îs foarte reuşite. Voci care puse una lângă cealaltă sună de parcă există ca să cânte împreună pe aceeaşi piesă. Sau cel puţin asta o fost impesia mea când am auzit câteva melodii. Aşa că le-am adunat pe toate într-un playlist/compilaţie să le împart cu lumea.

Audiţie plăcută!

he plus she equals harmony

• The National feat. St. Vincent – Sleep All Summer

Deşi este cover, varianta de faţă îmi place mult mai mult decât originalul celor de la Crooked Fingers. Vocea joasă a lui Matt Berninger completează perfect, prin contrast, vocea soft a lui Annie Clark (care-şi spune St. Vincent). Piesă perfectă pentru zilele idle de vară.

• Ane Brun feat. Teitur - Rubber and Soul

Am început să ascult Ane Brun cu A Temporary Dive, unde Rubber and Soul era în variantă solo. Mi-o plăcut, dar nu m-o atins în mod deosebit până când am auzit-o în varianta de mai sus, cu îmbunătăţirile vocale ale lui Teitur, care o completează perfect pe Ane.

• Damien Rice feat. Lisa Hannigan – Volcano

Pe lângă contrabas, Lisa îl ajută pe Damien Rice şi cu vocea. Şi bine face, că rezultatul e excelent. Cred că fără vocea ei piesa ar suna prea sec.

• Feist feat. Erik Glambek Bøe (Kings of Convenience) – How My Heart Behaves

Un dialog perfect, cântat pe două voci soft care se completează perfect una pe cealaltă.

• Audrey feat. Per Tannergård – Pocket Arms

Încă de la prima audiţie l-am perceput pe Per ca pe un soi de conştiinţă care îţi pune în faţă ceea ce nu vezi. Deosebit de frumos joc de voci.

• Jeff Buckley feat. Elizabeth Fraser – All Flowers In Time Bend Towards the Sun

Piesa asta o fost înregistrată pe când cei doi erau împreună…un soi de melodie a lor. Din păcate la puţin timp după Jeff şi-o găsit sfârşitul tragic. De văzut documentarul Jeff Buckley: Everybody Here Wants You, unde Elizabeth vorbeşte deosebit de frumos despre el şi relaţia care au avut-o.

• IAMX feat. Imogen Heap – My Secret Friend

Nu mă aşteptam deloc la combinaţia de faţă, deşi vocile amândorura au nişte tonalităţi care pe mine mă binedispun instantaneu (cred că îs singura persoană care zâmbeşte când ascultă Missile).

• dEUS feat. Karin Dreijer Andersson (The Knife) – Slow

Karin sună bine cam pe orice am auzit-o. Faptul că şi dEUS îs o trupă excelentă, că are nişte versuri foarte faine la dispoziţie şi că vocea ei dă foarte bine cu a lui Tom Barman sunt doar plusuri.

• Implat Pentru Refuz feat. Cristina (Blazzaj) – Apus

Nu îmi plac în mod deosebit nici IPR, nici Blazzaj (solistu celor două trupe are ceva în voce care mă zgârie) dar piesa asta mi se pare deosebit de frumoasă.

• PJ Harvey feat. Thom Yorke (Radiohead) - This Mess We’re In

Era trist dacă două voci care îmi plac foarte mult separat nu işeau bine combiate. Din fericire nu o fost cazu. Nu mai ştiu exact când am auzit prima data piesa, dar ştiu că am ascultat-o pe repeat zile la rând. Hipnotică combinaţie.

• The Gathering feat. Garm (Ulver) – A Life All Mine

Din nou un dialog foarte mişto între vocea gloomy a lui Garm şi cea dreamy a lui Anneke, pe nişte versuri foarte faine. O surpriză excelentă pe finalul albumului Souvenirs.

I am a pirate

The Pirate Bay aproape a fost inchis saptamana trecuta, dar si-a revenit in cateva ore. Semn ca atatia bani investiti, atata lobby politic si atata munca de corporatist in industria muzicala, nu au dus nicaieri.

Tot saptamana trecuta s-a dat si prima amenda pentru filesharing..pentru 150 de gb de muzica. Probabil ca daca domnii de-acolo ar intra in calculatorul meu, s-ar speria. La fel s-ar speria sa vada si cd-urile, biletele la concert si la festivaluri sau kilometrii batuti prin lumea asta pentru muzica. Pentru ca tot ce am ascultat si mi-a placut mult, am cumparat. Cultura mea muzicala ar fi fost infima, fara site-uri ca The Pirate Bay. De multe ori gasesc lucruri pe care nu le pot cumpara altundeva (iTunes e un mediu vast dar limitat, un fastfood al alegerilor). Prin urmare a interzice ceva nu e niciodata o solutie.

Cei de la Apple au inceput o alta campanie care sa stimuleze snobismul din om. Sub pretextul calitatii vor sa impuna niste standarde, mutand accentul de pe artist pe casa de discuri. A vinde muzica intr-un anumit format/intr-o anumita forma nu incurajeaza sau nu sporeste dragostea pentru muzica a celorlalti. NU are nimic de-a face cu dinamismul pietei muzicale si nu incurajeaza acest dinamism – artistii vor trebui sa se bata din nou pentru contracte cu casele de discuri ca sa lanseze sub acest format care apartine Apple. E un monopol, o capcana…Alta, dupa politica de monopol a iTunes, care ar trebui sa-si ia niste amenzi prin Uniunea Europeana, la fel ca Microsoft acum cativa ani.

Momentan, a devenit destul de usor sa poti inregistra in format digital si inovatiile de tot felul vor face tehnologii scumpe acum sa fie din ce in ce mai accesibile. Prin urmare accentul ar trebui mutat si catre producatorii mai mici sau chiar artisti (tin cont de faptul ca multi artisti ai propriile label-uri unde isi lanseaza albumele) care vor deveni jucatori din ce in ce mai importanti in industria muzicala. Despre acest lucru scrie si prietenul slowforward in freshgoodminimal, o dezbatere pe tema Creative Commons.

Tot la recomandarea celor de la freshgoodminimal.ro am vazut, in weekendul trecut, filmul The Boat that Rocked despre niste pirati ai radioului care aveau nesimtirea sa difuzeze muzica pop non stop in conditiile in care radiourile britanice la acea vreme dadeau cateva minute zilnic. Radioul a fost in final trecut in ilegalitate, dar peste ani au aparut mii de radiouri pe fm si sute de mii pe internet cu acelasi profil.

O lectie de viata, Apple, Sony, Universal…treziti-va! Sunteti dinozaurii acestei industrii muzicale!.

Re: Plagiarlo

De toute façon, moi, je n’écoute plus rien depuis les premiers disques de Bo Diddley pour Chess records dans les années 1950. Et puis il avait tout de même la décence de ne pas porter de barbe.

De curand am citit un articol pe blogoteque, care compara ultimul album de la Fanfarlo cu muzica Arcade Fire, gasind mai mult decat asemanari izbitoare. La vremea respectiva chiar am insistat pe faptul ca e un mix de Beirut si Arcade Fire, in masura in care aproape toata muzica pop improvizeaza pe niste partituri cunoscute de multa vreme.
De pilda Haiti de la Arcade Fire nu e nimic altceva decat It’s Allright (spectrum – california lullabye 10” – man’s ruin, 1994) de la Spectrum…un cover Bo Diddley.