Am inceput sa ascult Embryonic, dublu LP, come-back-ul The Flaming Lips. Nimic nu s-a schimbat…riff-uri desprinse din debutul Velvet Underground, space rock & noise; Versuri stranii in linii melodice accesibile. Referinte sonore la psihedelismul anilor 60 sau la post-punk-ul anilor 80. Minunat.
Rockeri si mods pe plaja din Brighton, dezlantuiti sub privirile multimii oripilate. Muzica? Un clasic al muzicii electronice – Pierre Henry – Jericho Jerk de pe Messe Pour Le Temps Present.
Muzica si cultura din China, incep sa semene destul de mult cu ceea ce se intampla in Occident. De altfel sunt suprins de scena experimentala de acolo (sunt fan Li Jianhong) sau de muzica pop-rock chineza (Lonely China Day e una dintre cele mai bune formatii de post-rock).
Dincolo de aceste lucruri e un teritoriu fertil si eclectic care inglobeaza sutele de ani de transformari si schimburi culturale; timp in care granitele au luat diverse forme, imperii s-au ridicat si au cazut. In aceasta lume, Hanggai, la fel ca si Sa Dingding, reprezinta repere atemporale – vorbesc despre lucruri care au existat de dinainte de revolutia comunista, nu despre un popor ci despre traditii si multiculturalitate.
Hanggai au fost descoperiti intr-un club din Beijing de doi occidentali. Acestia au hotarat sa le inregistreze albumul intr-un studio improvizat intr-un apartament, adaugand pe langa muzica lor, banjo, percutie minima si foarte putine sunetele electro. Au decis sa pastreze pe inregistrari, zgomotul strazii, ca pe un re-framing, o opera in opera, o punte intre trecut si viitor.
 | Lucy on Music Alliance Pact – Ia… |
 | cherrypick on The 2011 Cherrypick award… |
 | Ionut on The 2011 Cherrypick award… |
| cherrypick on The 2011 Cherrypick award… |
 | Deni on The 2011 Cherrypick award… |
