Klimt 1918 au lansat de cam o săptămână clipul la piesa Ghost of a Tape Listener, de pe albumul meu preferat din 2008 - Just in Case We’ll Never Meet Again (Soundtrack for the Cassette Generation) Mă aşteptam la ceva simplu şi frumos din partea lor, şi pot spune că rezultatul e exact pe măsura acestor aşteptări.
Groaznică nostalgie mă ia când mă uit la clipu ăsta. Mai ales când îl vad pe Paolo dând din beţe acolo în spate. Tare vreau să fiu iar în faţa scenei în timp ce ei cântă 
l-am si pus la favorites
“ce-i frumos si lui d-zeu i se pare facut in photoshop”, citez dintr-un status incercand sa explic de ce nu ma incanta clipul asta: prea-prea artificial, ce-i cu baetul ala caruia-i curge creionul? hm. dar dada, si mie imi e dor de klimt 1918, si de locul ala din fata scenei, de ingramadeala si de balanganeala…
pai…uncomfortable emotional music