Asta e continuarea Fear And Loathing In Las Vegas pe malul Pacificului, in San Francisco – o reintoarcere in Haight-Ashbury cu buzunarele pline de acid si de rosii si cu cadavrul lui Nixon in portbagaj. Albumul Volume 1 de la Wooden Shjips e implozie de universuri paralele dominate de frica si exaltare, de obsesia mortii si de trairi compulsive, de chitari drone si impusuri sonore repetitive, distorsionate care te adancesc intr-un road movie repetitiv. Fugi de rupi pamantul deHell’s Angels, ca intr-un final sa plonjezi cu tot cu gasca de surferi intr-un ocean de curcubee spiralate.
Wooden Shjips sunt Jefferson Aiplane dupa o ceremonie peyote. Un film de Oscar.
Zombie Zombie este unul din cele mai bune lucruri care s-a intamplat in anul muzical 3560..da..pentru ca duo-ul francez cu influente Can, White Noise, Silver Apples, a scos un album (A Land For Renegades) care vine din alt timp, cand androizi infometati fugareau oamenii printre muntii de sulf care au mai ramas pe Pamant; cand creaturile mutante se adapau pretutindeni din craterele insiropate cu mercur.
La asa vremuri, asa gadgeturi si sunete – o odisee acompaniata de frenezia futurista a sintetizatoarelor.
Fanfarlo e muzica scandinava refugiata in Anglia (asemenea printului Hamlet) un mic episod dintr-o poveste induiosatoare despre complexitatea trairilor umane. Povestea insa curge mai putin tragic pentru ca se defasoara in lumina calda a viorilor, instrumentelor de suflat, glockenspielului, mandolinei.
Albumul Reservoir e unul dintre cele mai bune care au rasarit in 2009 si imi suna de parca i-as fi adunat intr-o camera pe Beirut (al carui nou album nu ma impresioneaza), Sigur Ros si Devotchka. Chapeau!
ATENTIE, hipsteri! Silver Apples reprezinta tot ce ati vrut sa stiti vreodata despre ce e hip sau nu in muzica.
Albumul omonim a aparut in 1967 si e primul al unui duo electronic. Dan Taylor si Simon nu aveau nevoie de un laptop pentru a face muzica. Se bazau pe o percutie complexa si pe loop-urile intricate ale unui proto-sintetizator.
Silver Apples au beneficiat de inovatiile muzicii contemporane, de polifonie si serialism, reusind sa imbine structurile muzicii pop cu estetica avantgardei muzicale de la sfarsitul anilor 60…cu mult inainte de Kraftwerk, Spacemen 3 sau Stereolab.
Zilele trecute ma gandeam cand si cum o sa ascult albumul celor de la Mariah, probabil unul dintre cele mai rare materiale discografice. Nu l-am gasit decat pe ebay la preturi la care nu poti fi sigur ca e vorba de ceva original. E probabil unul dintre cele mai bune lucruri care vin din Japonia.
La cateva ore dau peste Food Of The Gods, un proiect care seamana izbitor cu cel al japonezilor de la Mariah si care o are in componenta pe Mito Hatori de la Cibo Matto. EP-ul e un disc solar, cu un jam construit pe sunete astrale si un rif precis de bass, alaturat unei percutii extensive, venite parca de pe plajele tropicale de pe planeta Venus, asa cum suna descrierea acestui vinil.
Suna ca o improvizatie de duminica dupa-amiaza, mixat de Dj Harvey, in care Miko se joaca de-a Damo Suzuki cu frazele muzicale, impreuna cu Thomas Bullock de la Map Of Africa/ARE Weapons si o armata de percutionisti.
Vorbind de colaborari cu vocali japonezi si desigur de Damo, am reascultat Please Heat This Eventually, intalnirea fostului vocal de la CAN cu cei de la Mars Volta si Omar Rodriguez-Lopez. Nu stiu ce legatura de rudenie e intre cei doi dar la cum ordoneaza rimele, Mito pare ca a crescut pe langa Damo.
De pe aceeasi planeta vin si Sun Araw, care par a avea sintomele unei intoxicari cu ciuperci halucinogene intr-o vacanta pe o plaja din Pacificul de Sud. Geometrie drone descrisa in fractali psihedelici, taking drugs to make music to take drugs to si iz de suprarealism, de masa spirituala nedefinita care se aseaza in forme ciudate care se nasc pe parcurs. Speed-jurney astral de pe ep-ul Beach Head.
Inchei cu ceva extrem de rar: s-au gasit casetele aparute la Mississippi Records, casa de discuri din Portland. Prin urmare, toata saptamana trecuta am stat in casti cu blues, soul, gospel, psihedelic, proto-punk si world music, atat de frumoase si de rare, ca perlele gasite dupa diminetile pierdute cu rascolirea tarmului sarat…tot de pe plajele planetei Venus, desigur.
