Sleepy Eyes Of Death – Pierce The Air
M-a surprins noul EP al cvartetului din Seattle, pentru ca dintre albumele care au aparut anul acesta nu m-a impresionat mai nimic, decat poate Years of Refusal de la Morrisey si Merriweather Post Pavilion de la Animal Collective. Dar la cel din urma trebuie sa fii pe ceva greu de tot ca sa te invarta cu sens de la un capat la celalalt.
Dark Signals de la Sleepy Eyes Of Death te prinde din prima intr-un turbillon atemporal in care coexista deopotriva si Kraftwerk si Neu! si M83 si My Bloody Valentine. Dark Signals nu e un loc, Dark Signals nu emite semnale de unda sub forma de sunete ci sub forma de lumina atunci cand in jurul tau e bezna. E un centru gravitational, unde materia circula in spirale cu viteze ametitoare si unde fiecare nota muzicala flageleaza spatiul care devine curb.
Totul pare sa ia proportile catastrofale, ale unei iminente explozii de supernova. Masinaria complexa construita de muzicieni pare ca va sari de pe ax. Esti orbit de atata lumina venita parca de la mii de galaxii care se topesc…Atunci deodata granitele zgomotului dispar intr-o liniste repetitiva care dilueaza tot spectrul vizual intr-o mare de alb. Liniste, liniste, liniste…o meduza fosforescenta topindu-se intr-un pahar cu lapte. Zvacniri de smarald pe calea lactee.
Ei au avut tot timpul controlul asupra masinii muzicale. Sleepy Eyes Of Death stiu cat sa piarda din ceea ce deja cunosc ca sa fie destul de creativi.
