Chad Vangaalen – Rabid Bits of Time
Chad Vangaalen – Frozen Energon
Ultimele nopti au fost insotite de vise destul de lucide, cu naratiune solida pe care le traiam totusi la fel ca si cum ai bea o cafea. Ma puteai lasa in coma acolo in acel vis si nu mi-as fi dat seama ca mai e ceva dincolo, care asteapta sa ma trezesc. Nu era nimic inspaimantator, avea culoare, erau fapte si oameni cu o consistenta incredibila, lucruri acoperite de o membrana impresionabila psihic, care iti raspundeau si reactionau la gesturi. E ciudat cum visul are un pattern vizual, desi perceptiile si cea ce te loveste e de o alta natura, circula ca vantul prin tine, iti viziteaza granitele sensibile, e dornic sa te cunoasca. Te absoarbe.
Ceea ce ma intriga e modul in care se intampla disolutia eului in aceste stari. E o complicitate aproape perversa cu imaginile comune pe care le-ai asimilat in timpul vietii, simboluri culturale, imagini universale. Moartea si Timpul devin eroi urbani ca Superman si se dilueaza intr-o lumina placuta.
Vreau sa spun ca, dupa ce ca esti atras intr-o telenovela supra-realista/animatie sordida care iti imprima stari anormale, acel vrie in care esti atras estompeaza incet partea vizuala, iti disemineaza vointa, si ramai doar in mijlocul unor centri nervosi care par la inceput volatili si te inspaimanta, dar apoi te inconjoara intr-o lumina placuta.
Asta se intamplase cand incepusem sa imi pierd rabdarea cu detaliile de natura concreta, de cele mai multe ori socante ale visului, surse efervescente, vesnice generatoare de conflicte, nevroze, drame. Si am realizat ca trebuie sa de-focalizez acest mecanism cu centrul in eul meu, sa-l las sa exploreze singur, sa mut accentul pe starile pure, acolo unde lucrurile ce pot fi spuse in cuvinte sunt doar vibratii, doar muzica.
Sfarsitul albumului, Soft Airplane, care va aparea in curand la Sup Pop, scoate la iveala ce e mai bun din Chad Vangaalen, un muzician autodidact, un geniu al suburbiilor reci si intunecate din canada, care imagineaza lumi, dincolo de perceptia comuna, folosind de cele mai multe ori instrumente brute, improvizate, mixate pe un Tascam cu 4 canale.
Chad e si un artist vizual si deseori, ascultand noul album, aveam senzatia ca picteaza, ca vine cu mici perle auditive, cu mici inovatii, care dau viata per-ansablu, unei compozitii.
Excelent Soft Airplane…pe aceeasi lungime de unda cu Thom Yorke sau Thurston Moore.
