
Dadawa – Ballad of Lhasa
Dadawa – Fragrant Nirvana Tree
Dadawa – In The Setting Of The Sun
Dadawa – Satori
Dadawa – Flown Away
Dadawa are ceva din Bjork la fel cum Islanda pastreaza spiritul naturii, ratacirea solitara, suflarea vantului rece prin vaile inchise intre munti, asemeni Islandei. Cand Bjork a aparut pentru prima data la MTV, canta dupa alte partituri, lasa spatii uneori socante intre generatia grunge si ea. Pentru mine a fost o intalnire de gradul trei mediata de o prezentatoare suedeza cu o engleza stalcita. Cand Bjork a aparut pentru prima data la MTV, am crezut ca asist la o prezenta extraterestra, o muzica reptiliana, rece, sfasietoare, adolescentina, dintr-un hangar bine pastrat peste mari, ca o potiune magica.
Dadawa vine din China. Mult timp China nu a insemnat pentru mine decat Shanghai sau Beijing desi e un teritoriu atat de vast cu imense diferente culturale. Desigur comparatia cu Bjork poate parea putin exagerata dar cel putin pentru spiritul inovator si socul pe care l-am avut cand am privit acest videoclip [Download] cred ca e ok sa vorbesc despre amandoua aici (pe Volta,Min Xiao-Fen canta la pipa).
Cand am ascultat primele albume (Yellow Childer, Sister Drum, Voices From The Sky) am observat o inclinatie clara catre budism si cultura Tibetului, ca apoi sa aflu ca acest lucru i-a creat multiple probleme in China comunista. Deci e ceva mai mult decat muzica, poarta si un mesaj cultural.
Dupa un mic si facil google, am aflat ca numele ei e Zhu Zheqin (朱哲琴), ca are si un blog (care poate fi tradus tot cu google sau de vreun vecin din colentina
) si ca are o pasiune pentru musica si cultura popoarelor. Tot de pe blog aflu ca a calatorit mult, ca a concertat mult si ca a avut o emisiune Into Africa.
Am asteptat ceva vreme sa dau de ultimul album, Seven Days, mult apreciat de cei de la BBC. Dupa cateva auditii cred ca ca acele calatorii au schimbat-o putin, e mai putin Tibet ca muzica si mai mult Zhu Zheqin care a vazut lumea. E mai mult Peter Gabriel aici decat Bjork, o fascinanta calatorie catre lumea ei interioara prin muzica lumii si cultura traditionala atat de diversa a Chinei, dupa cate am vazut in acest interviu. Si sunt foarte multe de descoperit in muzica de-acolo. Acesta e doar inceputul unei prietenii frumoase.

martie 18, 2008 la 11:44 am
P.S.: I love THAT tag!
martie 19, 2008 la 8:30 am
Eu o calaresc pe Piana si, altfel, imi fut timpanele cu vigurosul Susumu Yokota.
Neni si nene bune de notat.
Indid.
martie 19, 2008 la 2:20 pm
buni*
martie 19, 2008 la 9:05 pm
sună drăguţ. o să îmi scot şi eu albumele.
martie 20, 2008 la 5:31 pm
superb, este finuţă!