Prea repede

De aseara de când cu coverul Byron, tot ascult Grace, de data asta în varianta originala.

Mi-i imposibil să nu mă gândesc cu ciuda la destinul lui Jeff Buckley sau a lui Nick Drake, şi să mă întreb oare cum decurgeau carierele lor dacă nu aveau parte fiecare de sfârşitul brusc pe care l-o avut.

Îs amândoi nişte muzicieni foarte talentaţi, au nişte voci superbe, şi totuşi o murit aşa tineri.

De Drake nu m-am mirat chiar aşa tare când i-am citit povestea. Având probleme psihice, un destin tragic era oarecum mai previzibil. A murit de supradoză de antidepresive în casa părinţilor lui la 26 de ani. Anumite persoane au spus că a fost sinucidere, altele accident.

Would you love me for my money?
Would you love me for my head?
Would you love me through the winter?
Would you love me ’til I’m dead?

(Nick Drake – Northern Sky)

Oare dacă mai trăia, mai era în stare să compună şi să cânte? Oare muzica lui ajungea la fel de cunoscută cum e azi având în vedere că talentul lui a trecut aprope neobservat în timpul vieţii – scurte oricum – şi fanii au început să apară după moartea lui?

La doar 30 de ani Jeff Buckley s-a decis într-o noapte să facă o baie în Mississippi. Corpul lui a fost găsit 6 zile mai târziu. Oare ce ajungea să facă în cariera lui care a început atât de bine cu albumul Grace?

There’s the moon asking to stay
Long enough for the clouds to fly me away.
Well it’s my time coming, I’m not afraid to die.

(Jeff Buckley – Grace)

Oare câte albume avea acum la activ şi cum îşi găsea locul în peisajul muzical actual?

Anumiţi oameni chiar pleacă prea repede.