Al Jawala, spiritul nomad

Sambata trecuta (02.02) am fost sa-i vad LIVE pe Al Jawala, una dintre cele mai bune trupe de world music din Europa. Cu aceasta ocazie si-au lansat si cel mai recent album, Lost in Manele, o capodopera fusion/big beat, un studiu liber dupa muzica gipsy balcanica si un jazz ratacit prin sunetele orientale, trecute prin alamuri turcite.

Nu-mi plac oamenii care isi catalizeaza petrecerile prin manele infecte(”Spune si tu: dupa ce bei asa vreo doua beri chiar merge o manea”).Niciodata nu am fost suficient de impuscat incat sa dau din fund pe manele (are si el mandria sa). Exista atata muzica de aceeasi simtire care sa nu sune atat de ieftin. Pana la urma cele mai cunoscute formatii autohtone in afara tarii sunt Taraf de Haidouks si Mahala Rai Banda. Ele au generat un intreg val de simpatie si de fuziuni sonore intre muzica lautareasca cantata pe strada si electro, jazz sau rock.

Al Jawala vine de-acolo, din boema strazii, din orientul mijlociu, balcani si occident. Sunt compozitii atent elaborate si influente orientale atat de bine dozate. Cu instrumente occidentale(saxofon, bass, baterie), Al Jawala capteaza ce e mai bun din blues-ul alamurilor tiganesti, jongleaza precis intre parale si ghiveci, sunt chiar acolo, la 100 de metri de Curtea Veche si la 50 de Lipscani, dar cu 100 de ani mai tarziu.

In definitiv canta partitura pe care o stie cel mai bine. Al Jawala pe pana la urma o trupa de muzicieni germani cu un suflu alternativ. Sunt atat de inspirati in fusion-ul lor incat poti cu greu sa-i compari cu Bregovic. Imi suna ca Esbjorn Svensson Trio dupa ce au calatorit vreo 5 ani cu o trupa de tigani sau cu RHCP cantand cu la o nunta din balcani.

In ultimii ani, intre concertele de la Stufstock si colaborarea cu Urma si Catapulta Records, Al Jawala s-a simtit ca acasa in Romania, fara sa locuiasca practic aici. Au avut acea libertate de creatie pe care ti-o ofera spiritul nomad si spatiul balcanic, memoria caravanseraiului. Prin urmare, vad “Lost in Manele” ca pe un rod al acestei perioade.

M-am simtit excelent poposind vreo doua ore in muzica Al Jawala in club Fabrica, ca apoi sa-mi reiau drumul catre alte spirturi, din cauza carora nu pot relata in detaliu live-ul de sambata seara.

Ce a fost balcanic? alcoolul, dansul, bisurile, umorul celor de la Al Jawala, Tamango venit sa asculta si el niste manele, toaletele din Fabrica, publicul, o combinatie traznet de hipsteri, punkeri, metalheads, clubberi si fete hippie-cult cu esarfe in diverse culori si fuste tiganesti.

Ce a fost nemtesc? Catapulta Records care a organizat concertul, sunetul BOSE, Mani Gutau, partea electro (dijderidu/percutie/bass), hipiotul ala de la sunet, tappingul lui Daniel.

Muzica a fost de aici si de peste tot.

Official

Clipuri