Tarnation

Muzica de film…atat de importanta pentru oamenii de la Hollywood incat, daca ar avea suficienti bani, i-ar invita pe toti artistii in voga sa compuna/cante pentru marile productii. Exista insa si proiecte low budget/DIY si oameni de bun gust ca Jonathan Caouette, regizorul/editorul filmului autobiografic Tarnation.

Mai jos sunt piesele din film, asa cum apar pe blog-ul regizorului, excluzandu-le pe cele sase compuse de Max Avery Lichtenstein ca soundtrack original.

Low - “Laserbeam”
Iron and Wine - “Naked As We Came”
Glen Campbell - “Wichita Lineman”
Lisa Germano - “Reptile”

Cocteau Twins - “Ice Pulse”
From HAIR - “Frank Mills”
From HAIR - “Walking In Space”
Marianne Faithful - “The Ballad of Lucy Jordan”
HEX - “Diviner” (Steve Kilbey & Donnette Thayer)

Low - “Embrace”
Blue Velvet - “Mysteries of Love”
The Chocolate Watchband - “It’s All Over Now, Baby Blue”

The Magnetic Fields - “Strange Powers”
Jean Wells - “After Loving You”
Dolly Parton - “A lil’ Ole Pissant Country Place”
The Red House Painters - “Around and Around”
Low - “Back Home Again”
Mavis Staples - “How Many Times”
The Red House Painters - “Around and Around”

Filmul, aparut prin 2006 e inovator prin idee(facea acum 20 de ani ce multi numesc acum video-blog, iar filmul e in mare parte o prelucrare a acelui jurnal video/foto), tehnica de editare si interesant prin povestea vietii lui Jonathan. Oare daca maine ai face filmul vietii tale de pana acum, ce muzica ai pune pe soundtrack?

Cover me but worth all the effort (III)

Am tot notat conştiincioasă când am dat de câte un cover care să-mi rămână întipărit în minte şi azi m-am decis să le împărtăşesc.

Into Dust

Original: Mazzy Star
Cover: Ashtar Command

Ashtar Command dau un sound cu totul nou piesei Into Dust. E mult mai optimist, mai luminos parcă. Şi cu toate astea nu poate să nu îmi placă mai mult originalul.

Cinder Alley

Original: 16 Horsepower
Cover: Manes

Aici mi se pare că Manes reuşesc să spună mai multe prin interpretarea lor. Şi vocea şi ritmu mi se par mi cu vână şi mai potrivite cu piesa decât în cazul originalului.

Superstar

Original: The Carpenters
Cover: Sonic Youth

Mie nu-mi place Sonic Youth. Dar piesa asta îi foarte faină. Dacă originalul mi se pare o lălăială - să-mi scuze fanii trupei termenul - coverul îmi merge direct la inimă.

Lover’s Spit

Original: Broken Social Scene
Cover: Feist

Feist e foarte simpatică într-un concert şi îşi cere scuze faţă de Broken Social Scene pentru interpretarea ei. Cu mâna pe inimă vă spun că nu are de ce. Piesa suna la fel de mişto şi în original, şi în varianta domnişoarei.

When the Sun Hits

Original: Slowdive
Cover: The Gathering

Cam acum un an am dat mai tare de shoegaze ca gen, şi citisem pe undeva ca Slowdive, mai ales albumul Souvlaki(’93), îs o trupă ce trebe neaparat ascultă pe gen. M-am îndrăgostit de respectivul album, iar piesa asta - When the Sun Hits - mi-o fost din start una din preferate. La un moment dat am găsit un B-Sides Gathering, l-am luat, l-am pus în playlist, şi la un moment dat am avut marea, şi foarte plăcuta surpriză să o aud pe Anneke cântând piesa asta. O versiune mai energică dar la fel de faină ca originalul. Una din puţinele cazuri în care nu mă pot hotărî spre care să înclin.

Unravel

Original: Björk
Cover: Radiohead

Mare surpriză. Un webcast din 8 noiembrie 2007. Radiohead cântând Unravel. E categoric altceva.

Wish You Were Here

Original: Pink Floyd
Cover: Marillion

În timpul unui concert live Marillion s-au decis să facă un cover după celebra piesă. Ce are diferit acesta faţă de celelalte sute, poate mii de variante ale piesei? H a dat publicului ce e al lui…oricum se ajungea la cântat glas la glas cu publicul, de ce să strice magia?

Demni de menţionat aici sunt Byron live, care intrepretează foarte fain Lazy a celor de la Noir Désir şi Paranoid Android de la Radiohed.

De asemenea ţin să amintesc că a fost lansat al doilea cd de coveruri semnat Cat Power. După The Covers Record în 2000, luna asta a lansat Jukebox - un album foarte drăguţ.

Tot legat de coveruri, pe imnul trifoiului, în preajma sărbătorilor au existat 10 days of covers. Aruncaţi acolo un ochi pentru detalii

Partea I
Partea a II-a

Devotchka Live @ Austin City Limits 2007

Povesteam cu cineva din Texas despre Mexic si despre experientele avute in micile orase de la granita, despre fuziunea dintre culturile vecine si printre altele, despre Dia de Los Muertos: masti, dansuri, cantece, azteci, mancaruri, celebrare. Apoi am realizat ca si in Europa se intampla lucruri similare, care probabil sunt mai vechi decat crestinismul. Dupa cateva zile descopar festivalul Burning Man din Nevada, conectat direct la acelasi ritual al renasterii.

Devotchka vine dintr-un spatiu in care influentele fuzioneaza misterios; un timbru universal. Incepe cu o tema hispanica, interpretata de suflatori…doar atat cat sa-ti dea gustul acelor fieste calde, condimentate, frivole. Apoi aceiasi oameni se metamorfozeaza in nomazi si orchestra de strada, preluand teme din folclorul est-european, leaga lumi care initial pareau incomparabile. Acordeonul e un festival in sine si se reinventeaza si poarta masti si te duce din Buenos Aires pana in Paris sau Praga de la track-ul 1 la track-ul10. Vocea vine de undeva dintr-un vodevil francez sau dintr-o cafenea berlineza din anii ‘30 dar totusi aduce a cantec sardinian si premediteaza implozia chitarii, starii de libertate pe care ti-o ofera muzica indie. Si inca nu am spus totu…nu am vorbit spre exemplu de banjo ,dramba, violoncel si bass.

Pentru Devotchka nu exista comparatii imediate. Nu e nici Arcade Fire, nici Calexico si nici Beirut desi ar putea fi toate la un loc; insa in acel moment ar lipsi ceva. Multi au ajuns sa-i cunoasca dupa coloana sonora a fimului Little Miss Sunshine, asa cum se intampla de obicei cu formatiile indie desi au avut cateva albume lansate pana anul trecut. In martie ne asteapta un nou LP de la ei, iar acum in buna traditile a acestui blog o sa puteti asculta unul dintre concertele de anul trecut, din Austin.

[Please download the entire zip archive instead of each file separately, due to bandwidth limitations] Zip Download

01-Head Honcho

02-Twenty Six Temptations

03-How It Ends

04-I Cried Like A Silly Boy

05-C’est ce la Part II


06-We’re Leaving.mp3

07-Venus In Furs

08-The Enemy Guns

09-Such A Lovely Thing

Devotchka au avut un concert anul trecut de ziua mortilor, intr-un decor inedit, cu masti sau pictati pe fata, purtand sombreros sau imbracati in costume.

Echoes

Închide ochii. Respiră adânc. Relaxează-te.

Cloudless everyday you fall
Upon my waking eyes,
Inviting and inciting me
To rise.

(Pink Floyd - Echoes)

Daby Toure

Poate ca de la Urma nu am mai descoperit o muzica atat de universala in comunicarea unor emotii, stari, idei. Desi nu l-am vazut live pe Daby Toure, pot spune ca inregistrarile sale din concert, sunt mai mult decat o redare a unor cantece. Se intampla ceva viu:

Mansa la Rock en Seine 2007
Mi wawa cu Souad Massi, una dintre cele mai bune voci feminine din Algeria

Imi amintesc de un interviu cu Rachid Taha cand a fost intrebat de ce nu canta in franceza daca muzica sa are atat succes in spatiul francofon. A raspuns ca prefera sa foloseasca fracturile ritmice ale arabei. Daby canta rareori in engleza sau franceza si foloseste dialectele din diversele parti ale Africii. Wolof, soninké, pulaar sau o limba imaginara, desi nu inteleg mai nimic din ce spune, ritmul cuvintelor, dispunerea lor pe muzica le face sa transpara in calatoria catre sensurile lor. De fiecare data cand ascult Daby Toure ma aflu transpus intr-un spatiu nomad, care la prima vedere iti e strain, dar apoi iti cucereste sufletul prin universalitate.

Desi nascut in Mauritania, familia sa acopera o arie mult mai intinsa si pana sa se mute cu tatal sau in Paris, a trait in acest spatiu al Africii de Vest, cu toate dialectele vorbite acolo si cu toate influentele muzicale. Apoi a venit in contact cu muzica occidentala, cu Bob Marley si cu The Police, dar abia dupa ce s-a mutat la Paris a descoperit trupe ca Weather Report si Sixun. Ca majoritatea artistilor din acea zona a Africii nu canta un gen muzical cu o amprenta puternica a mbalaxului sau blues-ului african. E mult mai mult jazz, rock, reggae si multa munca in studio unde are loc calatoria muzicala a lui Daby Toure.

“Muzica pe care o cant e bazata pe explorarea compozitiilor originale. Sunt la fel ca un pictor care se trezeste pentru a picta. Ma trezesc dimineata, imi iau chitara si incep sa cant. Nu stiu spre ce ma indrept dar continuu sa cant.”

daby toure - iris

daby toure - bibou

Daby Toure are trei albume scoase la casa de productie a lui Peter Gabriel si a fost invitat la Womad anul trecut.

Kobaïa

Acest cantec a fost inspirat de moartea lui John Coltrane si s-ar traduce “Etern”. Muzica neagra, fantezia, explorarea spatiilor muzicale necunoscute pana atunci, interesul pentru orientalism si ezoterism, au caracterizat muzica lui Coltrane si au influentat miscarea muzicala de la sfarsitul anilor 60.

Magma - Kobaïa
Razboiul rece, starea de pericol iminent, era nucleara, perioadele in care apocalipsele se anuntau in fiecare seara la stiri, au dus la extinderea orizontului cunoasterii spre noi spatii ale creatiei. In acelasi timp si probabil din aceleasi cauze a crescut interesul pentru teoriile conspiratiei si viata extraterestra.
Mai jos puteti citi un eseu foarte interesant despre formatia Magma, influentele muzicii negre si subcultura SF.
Kevin Holm Hudson - Apocalyptic Otherness - Black Music and Extraterestrial Identity in the Music of Magma

Magma spune povestea unei planete in dezintegrare, parasite de ultimii supravietuitori care au ales sa inceapa o noua viata pe planeta Kobaïa. Intr-o lume in plin razboi rece, dominata de proteste si de conflicte, nici nu era greu de inteles de ce Christian Vander, francezul care a infiintat formatia, a ales acest plot. In acelasi timp, generatia hippie urmarea o idee similara. In esenta e vorba despre regasirea paradisului asa cum o descria Mircea Eliade si despre mandalele celeste, reprezentate de navele extraterestre, despre care vorbea Jung.

Here It Goes Again

Probabil multă lume o văzut deja asta, dar cine nu, trebuie!

Ok Go - Here It Goes Again on Treadmills.

Mă întreb cât timp le-o luat până o finalizat coregrafia şi mai ales de câte ori o picat la repetiţii. Dincolo de asta, piesa e destul de catchy dar nu ştiu ce farmec mai are fără un aşa clip

Apus

Nu sunt fană Implant Pentru Refuz, pe Blazzaj deşi îi apreciez ca muzicieni nu îi ascult pentru că nu îmi place vocea. Însă, piesa de faţă, Implant Pentru Refuz - Apus, e foarte mişto.

Nu ştiu dacă duetul vocal (apare Cristina de la Blazzaj ca guest), aerul mai jazzy al piesei (dat de trompetă), versurile sau ritmul piesei mă fac să îmi placă atât de mult.

Luaţi de ascultaţi şi varianta de studio pe care nu o să o pun aici din raţiuni de copyright.

John McLaughlin la Bucureşti

 

Tot încerc să accesez pagina oficială. Nu mi-a mers deloc azi.

Vestea am văzut-o pe last.fm. Am început să caut pe net şi de pe wikipedia am ajuns pe Pages of Fire, The John McLaughlin WWW Tribute Server, unde într-adevăr este confirmat. Aşa că:

15 mai 2008, Bucureşti - locaţia urmează să se anunţe, concert John McLaughlin

Până acum se profiliează un an concertistic tare bun pentru România

Techno! techno! techno!

Pentru ca tocmai am scris despre James Lavelle si playlistul sau de la BBC, iata un cantec care ar fi trebuit sa se gaseasca in acel playlist, pentru ca pare desprins din War Stories.

Turing Machine - Rock.Paper.Rock

Turing Machine, un trio new-yorkez, isi ia numele de la masina inventata de matematicianul Alan Turing si pentru ca sunt extrem de complexi si precisi, pentru ca partea ritmica, bass-ul si bateria, se coordoneaza perfect, unii i-au incadrat in math-rock.

Dar pentru ca e la moda sa infirmi si sa renegi genurile muzicale, Turing Machine au devenit mai mult decat o combinatie statica de biti, live pareau un jam-band, o aparitie scenica de o fantezie debordanta, capabila sa stoarca si ultima picatura de energie din public.

Influentele Kraut Rock vin mai mult din Gong decat din Can sau Faust iar modul cum isi elaboreaza compozitiile tine mai mult de rockul progresiv. Dar muzica ar avea succes oriunde, chiar si pe pupitrul unui DJ, care e de cele mai multe ori o masina de aranjat sample-uri, la fel ca masina lui Turing, prins intre limitele computationale ale mecanicii, ale propriilor stereotipuri, ritmuri.

Now I know, Mr. Lavelle, you’re going to love this!

Abia astept urmatorul album UNKLE! Anul acesta a descoperit chitara electrica, cine stie ce ne mai ofera in viitor.

P.S.: Acum cateva luni in timp ce ascultam CAN cu Mihai, ajunsesem la ideea ca ei ar avea un oarecare succes in Crystal, mai ales ca Holger Czukay e mare amator de muzica techno. Sunt convins ca un DJ de pe-acolo ar aprecia unele track-uri, sample-uri si chiar piesa de mai sus.