1st time’s a charm

Pentru cei care s-au gandit la prostii, regret sa va informez ca postul de fata este despre cu totul altceva.

Vreau sa mentionez aici cateva trupe care anul asta si-au lansat primul album si le-a iesit din prima. Cei carora - contrar superstitiei - le-a iesit si prima clatita. Ramane de vazut ce vor face cu restul.

1. New Ruins - The Sound They Make

Un album droney acoustic/electric rock fabricat in Illinois, SUA, de catre Elzie Sexton si J.Caleb care canta de ceva vreme impreuna. Mie imi aduc putin si a post-rock in anumite momente

Mare plus pentru vioara si contrabas. Ritmul albumului e foarte catchy si vocea foarte placuta.

Au fost comparati - printre altii - cu Talk Talk si Iron & Wine

Highlight-ul abumului: Flowers

 

 

2. Radical Face - Ghost

Omul din spatele acestui proiect se numeste Ben Cooper si a reusit pe Ghost sa creeze un sound unic, foarte soothing, catalogat drept indie/folk/experimental. Piesele de pe albumul asta au luat nastere incepand cu 2004 si formeaza impreuna un concept. Ben este de parere ca fiecare isi lasa fantomele intre peretii unde a locuit, iar acestea ii vor bantuii pe oamenii care vor pe viitor acolo. Piesele sunt fiecare scurte povesti avand aceasta tema in comun.

Highlight-ul albumului: Winter Is Coming

 

3. Solar Powered People - Solar Powered People

O combinatie foarte reusita de shoegaze, post-rock si ambient. Si ei tot americani, de data asta din California.

Imi place foarte mult ca pe fiecare piesa fiecare instrument pare sa fie exact la locul lui. Desi nu-s fana in mod deosebit a bateriei ca instrument, pe albumul asta suna incredibil de bine.

Albumul are o atmosfera aparte, fie te indragostesti de el, fie te lasa rece.

Highlight-ul albumului: Picture Fade

 

 

4. Byron - Forbidden Drama

Dap, uite ca se regaseste si o trupa romaneasca pe aici. Astept albumul asta de cand i-am vazut live pe 1 dec 2006 in Laptarie, la concertul de debut. Mi-au placut instantaneu, si de cand au lansat acest album parca imi plac si mai mult.

Ce nu-mi place e copeta, but I can live with that. Era mai aiurea daca era coperta misto si muzica naspa

Highlightul albumului - aici am trecut prin multe stari dar cred ca in sfarsit am ajuns la o concluzie - No Man’s Land.

 

5. Puscifer - V Is For Vagina

Doar inca unul din multitudinea de proiecte a lui Maynard James Keenan. Desi stiu de ceva vreme de existenta proiectului astuia, doar anul acesta s-a lansat oficial pe piata primul album.

Se pare ca a dat din nou lovitura, albumul este unul foarte reusit, aducand cand a industrial, cand a alternativ sau chiar spre trip hop. A mai amintit Marius de el aici

Highlightul albumului: Momma Sed.

 

 

6. Kate Nash - Made of Bricks

Daca nu v-ati dat deja seama dupa accent, Kate Nash vine din Anglia, si anul acesta a lansat un album tare simpatic de indie.

Mie mi-a atras atentia in primul rand vocea ei, apoi simplitatea pieselor si pe alocuri versurile.

Plus pentru pian si pentru tonul foarte vesel pe aproape intreg albumul, minus pentru unele versuri.

Highlightul albumului: Mouthwash

 

7. Mika - Life In Cartoon Motion

Dap, stiu ca pe multa mule enerveaza acest Mika si al lui album dar mie imi place.

Imi place vocea, muzica e foarte dansabila - de fiecare data cand aud vreo piesa a lui incep sa ma misc indiferent ce altceva fac.

Am ascultat si restul albumului nu doar piesele ce se difuzeaza pe la radio si TV, si da, imi place. Spre deosebire de altii eu si recunosc asta

Highlightul albumului: Relax, Take It Easy.

 

 

8. Two for the Road -The Perfect Kiss

Despre acest proiect al lui Marc Collin am mai pomenit aici asa ca nu ma mai intind la povesti.

Highlight-ul albumului - desi e cam greu si nepotrivit sa scoti o piesa din context, fiind un album conceptual - Two For the Road.

 

 

 

Evident, ceea ce am trecut la Highlight-ul albumului reprezinta piesa mea preferata de pe albumul respectiv.

Cam asta e lista mea pana acum. Inca sper ca o sa lanseze Bellman albumul de debut anul asta, dar daca se prezinta cu piese la fel de misto ca cele 4 de pana acum, o sa-l laud intr-un post separat.

Probabil mai sunt si altele - de care nu am auzit, care nu mi-o placut, sau care nu stiam ca-s la debut -, feel free to draw my attention.

Luna Amara @ Cluj (24.11.2007)

Daca stau sa ma gandesc de cand nu am mai vazut Luna Amara live, nu cred ca pot spune cu exactitate. Stiu sigur ca i-am prins in Baia Mare cand eram in anul I, dar nici macar perioada anului nu mi-o amintesc. Mi-o placut mult Asfalt, dar poi le-am cam pierdut urma.

Aseara m-am gandit ca e totusi cazul sa ma duc iar la un concert, macar de dragul vremurilor de liceu.

Cand am ajuns in Irish & Music Pub cantau Rock House, o trupa tanara din Alba Iulia care au sunat surprinzator de bine - felicitari baietilor -, (spun tanara pentru ca cel mai mare din ei are 22 de ani), au fost foarte energici, prestatie live faina. Nu cred ca e genul de muzica ce as asculta-o eu acasa, dar nu mi-ar displacea sa-i mai vad live

Luna Amara au cantat o ora jumate, atat piese de pe Asfalt, de pe Loc Lipsa, cat si piese noi, in prima auditie chiar. Sala a fost plina - inca nu am vazut-o asa - cred ca au fost peste 350 de oameni. Surpriza a fost soundul trupei. Cand ii vazusem eu nu erau asa nervosi. Riffuri de chitara, voci suparate, tot tacmul. Dar au sunat foarte foarte bine. S-a facut si pogo - inca nu inteleg care ii placerea sau satisfactia de pe urma practicii asteia dar deh, fiecare cu sadismul lui.

Am ramas iar - ca si dupa concertul Byron - uimita cat de misto e sonorizarea in sala asta noua de concerte, asa ca un rand de aplauze pentru cine a facut-o. Nu a fost nici fum mult. Excelent!

Raman cu intrebarea (si nu am pile la nici un bar din Cluj ca sa fiu acuzata de promovare, e strict din perspectiva spectatorului): de ce se incapataneaza trupele sa cante in locuri unde sunetul e foarte prost cand exista sala asta misto?

Ma intreb cum s-au simtit cei din Luna Amara la bis, pe Gri Dorian, cand nici macar nu au trebuit ei sa cante, din cauza ca nu aveau loc de public

All in all, aseara am avut parte de o surpriza muzicala frumoasa, atat din partea trupei Rock House cat si din partea Lunii Amare.

Ah, imi pare rau ca nu au cantat Into Another.

Looking at a different picture

E foarte misto cand pun in playlist vreun album care imi place tare mult si nu l-am ascultat de ceva vreme - unu din alea care le ascultam foarte mult acu cativa ani si o ramas in top all time favourite - si descopar aceleasi sentimente fata de el

Azi am ales Dummy de la Portishead. Nu cred ca l-am ascultat cap-coada de vreo 2 ani, desi acum vreo 4 ani nu cred ca trecea o zi fara sa-l ascult.

Inca ma trec fiori cand ascult piese ca It Could Be Sweet, Sour Times si, mai ales, Glory Box.

Excelent album!

Muzica lumii pe strazile marilor orase

Pe fundalul valului de xenofobie ce a cuprins Italia, o buna parte a Europei si desigur, Romania si dupa concertul din Bucuresti al celor de la Pink Martini, am decis sa scriu despre doua nume care s-au impus in Franta si Italia dupa ce multa vreme au cantat pe strada.

A canta pe strada in occident nu are deloc aparenta derizorie a suntelor inghetate intr-un metrou est-european, prinse acolo ca intr-un glob de cristal. Muzicieni din toata lumea, cu diferite grade de educatie si diferite bagaje de cunostinte muzicale, in mare parte emigranti, fuzioneaza intr-un spectacol exuberant care imi aminteste de spectacolele ambulante din burgurile evului mediu.

Orchestra di Piazza Vittorio - 15 muzicieni, 11 tari, 3 continente, 8 limbi , instrumente si vieti diferite - muzica lor, muzica fiecaruia si muzica oricui pana la urma.

Desi s-au format si au cantat mult in Piazza Vittorio din Roma, au avut sute de concerte cam in toate orasele mari. Muzica lumii pe strazile marilor orase si apoi pe autostrada. A aparut si un film despre aceasta formatie, un road movie, care din nou imi aminteste de artist ca un calator, doar ca in World Music, insasi muzica e cea care calatoreste.

Tarareando

Lo’Jo, un nume cu rezonanta universala, mai mult o caravana muzicala decat o formatie sui generis, au inceput sa cante acum 27 de ani in Angers, in acelasi spirit al spectacolului de strada. Desi aduna influente majore din diferite culturi, vodevil, punk, muzica franceza, Lo’Jo fac o muzica accesibila, universala.

“Je peux l’emmener partout, il est léger, ne demande pas d’électricité convient à ma manière de jouer. Rythme, mélodie et harmonie, l’ADN de la chanson est dans la main gauche, alors qu’avec les soufflets, la main droite fait rentrer l’énergie universelle.”

Denis Péan

Desi la inceput un trio, apoi un sextet, formatia strange in jurul unui album 10-14 muzicieni cu background cultural diferit. Spre exemplu, albumul Bazar Savant e o perpetua calatorie muzica prin simboluri si sensuri universala tocmai prin varietatea si mobilitatea sonora. Si ei au aparut in diferite documentare ca o formatie care se misca mult pe meridiane. Sunt destul de cunoscute calatoriile la festivalul desertului din Timbuktu, Mali. Si sa nu uit de genialul lor baterist.

Un grand voyage

In cele din urma, putem vorbi de toleranta si de lucruri care ne unesc si fara indoiala putem include si muzica printre ele. Si putem compara aceste doua experiente muzicale cu cel numit Pink Martini, la fel de valoros, dar mult mai static, american, cu background in jazz-ul din NY sau Chicago, mai putin boem si mai mult burghez.

Welcome to the Happy Hollow!

Unul din albumele aflate undeva sus pe lista de anul trecut e Cursive - Happy Hollow

Cursive sunt o trupa americana de indie, cu 5 albume la activ. Recunosc ca celorlalte nu le-am acordat suficienta atentie, de aceea nici nu ma pot pronunta in privinta lor.

Happy Hollow in schimb e unu din albumele alea ascultate si ras ascultate, de pe care imi place fiecare piesa in parte si care merge deosebit de bine in casti in drum spre scoli, dimineata. Tot timpul cand incep ziua cu albumul asta am o stare de bine pe intreg parcurul ei. Albumul “se petrece” intr-un orasel american si prezinta principiile (si lipsa lor) morale si brainwashingu locuitorilor din partea bisericii. Albumul asta e unul din preferatele mele in ceea ce priveste versurile.

“They say there was this big bang once, but the clergyman doesn’t agree, oh no /There was this big bang once, but it don’t jive with Adam and Eve /Original sin, idyllic garden /Some talking snake giving apples away /What would that snake say if he could only see us today? /Ha ha ha!” (Big Bang)

“Last week a boy I taught theology /Came back in town with a new ideology /Those feelings I tucked away /Threaten the sanctuary /A lifetime of burning culminated in one innocent forbidden touch /I know this is wrong /Cause I’m taught this is wrong” (Bad Sects)

“Jeanie’s been throwing up all morning, /The poor girl has been so heartsick ever since her boyfriend went to war. /Father Cole has done his best to console her girl. /Moreso than some neighbors deem necessary, /But you just can’t measure young love. ” (At Conception)

“I’m not exactly a salesman, /Sure there’s a product i’m selling. /Guess you could say i’m an actor… /But acting’s not what they’re after” (So-So Gigolo)

Preview audio: Cursive - Retreat!

As putea sa exemplific cu versuri fiecare din piese, dar nu ma intind.

Alt lucru care imi place foarte mult la album e prezenta instrumentelor de suflar care dau foarte bine pe muzica foarte bouncy.

Travka @ Cluj (16.11.2007)

In cadrul turneului de promovare a proaspat lansatului Vreau sa simt Praga, Travka au ajuns aseara la Cluj, in Roland Garros.

Pentru ca de data asta am mers in gasca am lasat aparatu foto acasa si am mers sa ma bucur cu restul lumii de concert. Bine am facut, ca oricum nu cred ca vedeam mare lucru sa fac poze (serios, 5-10 cm in plus nu mi-ar strica).

In deschidere au cantat Avorton. Nu i-am mai auzit, dar au sunat foarte bine. Cred ca era mult mai in avantajul lor daca aveau si sonorizare calumea, pentru ca piesele promit. Numele trupei nu-mi place, dar se poate trece cu vederea.

Travka au cantat vreo 1h jumate, piese de pe ambele albume. Cred ca una sau doua au lipsit de pe albumul nou. Ma asteptam sa nu cante Cum te simti din cauza lipsei de saxofon, dar spre surprinderea si bucuria mea au cantat-o (necenzurata ). Imi pare rau ca nu am auzit un Indiferent, sau Inger sedat (tipei din spatele meu cred ca i-o parut si mai rau, mai ales ca nu cred ca azi mai are voce de cant o strigat “dar ingerul sedat unde e?”), dar deh, sper ca data viitoare. La bis au cantat Proprietarul de poduri - o surpriza tare frumoasa, fiind una din primele piese de la ei pe care am ascultat-o, acu multa multa vreme.

Cea mai proasta parte a concertului o fost sunetul. Lucru ce - dupa cum am vazut eu - i-a deranjat si pe ei destul de tare. Partile misto o fost sala plina de oameni care stiau piesele Travka aproape vers cu vers - ceea ce inseamna ca ar trebui sa viziteze mai des Cluju - si invitatul surpriza Mihnea (Luna Amara) pe Corabia nebunilor.

All in all o fost foarte fain, dar sunetu foarte naspa (dap, o fost chair atat de aiurea incat sa repet de atatea ori). Oricum, o meritat

Daca nu mai vin pana atunci, baietii o promis ca o sa se intoarca in primavara sa lanseze albumul cum se cuvine

Yet another Björkish post

Din cand in cand mai dau cate-o tura pe site-ul oficial Björk si citesc la rubrica About&About ce are ea de spus despre lumea din jurul ei. Mai tot timpul dau peste chestii dragute

For my own music I use all available means. And I don’t draw the line anywhere, no. It can go in any musical direction, as long as I recognize it as something I did and as long as I have fun making that music. I see both Debut and Post as an account of a week of my life. A week where many different things happen, just like in real life. I want my music to be just as restless and whimsical as I am. Otherwise it would get very boring, wouldn’t it? I mean, nobody’s aggressive all the time? Or cool all the time? Or vulnerable? That’s not possible; and it isn’t possible in music either. That’s why I don’t limit myself to a single style, like many people would like me to. Because I don’t think that way. Furthermore, I get bored easily And I still have the certainty that my voice, my emotions and my lyrics are still very recognizable.

(Sursa: site oficial Björk)

Si o piesa care sa demonstreze the use of all available means: Björk - Aurora

Byron @ Cluj (08.11.2007)

Byron si-au lansat albumul de debut - Forbidden Drama - in 12 octombrie si apoi au inceput un turneu de promovare prin tara. Am asteptat cuminte sa vina seara de 8 nov sa ajunga la Cluj. N-a vrut sa vina nimeni cu mine asa ca am mers singura. Dar a meritat din plin

Inceputul concertului a fost anuntat de sunetul unui clopotel, au aparut trupetii si au inceput concertul cu prima piesa de pe album, Fake Life. Au continuat in ordine pana cand au terminat actul I si au facut pauza…cu Angels and Clowns. Mi-am amintit evident de ultimul concert Kumm cu Dan la voce, in vara lui 2005, in Vama Veche. Au reluat cu actul II, Dan a specificat ca Losing Control e inspirata de locul in care cantau - Music Pub - varianta veche. La sfarsitul actului au cantat o piesa noua care suna foaaarte bine :). Dupa ce au terminat de cantat albumul, mi-au reconfirmat ca mi-e foarte dor de Kumm-ul vechi (nu ca nu mi-ar place Byron sau formula noua Kumm, e vorba doar de mostalgii) cantand 1000 de chipuri (si mi-am amintit de filmuletul asta). Si dusi au fost.

La insistentele publicului s-au intors de 2 ori, prima data Dan a prezentat trupa si fiecare a avut spatiul lui de solo ca sa demnstreze cat de misto is ca instrumentisit! - pe fundalul muzical al piesei Get Off - Prince (mi-am aminitit de cand canta Cristi in Antic cu Ultimu` Nivel si se prosteau pana efectiv nu ii mai tineau puterile - old Baia Mare memories)

Dan

6fingers

Cristi

Szabi

Costin

 

La al 2lea bis au cantat Lazy, spre bucuria mea, pentru ca imi pierduse toate sperantele ca o sa o mai cante, si apoi chiar au plecat.

Imi pare rau ca nu au cantat mai mult, mi-era dor sa aud un Paranoid Android sau un One Time coveruit de ei, dar deh, ma bucur ca au cantat tot albumul

Sunetul mi s-a parut foarte bun, atmosfera faina, totusi ma asteptam sa fie mai mult lume. Probabil inca nu se stie asa de multe despre aceasta noua trupa.

Care are ocazia sa mearga sa vada un concert Byron, sa nu ezite!

Later edit: Bonus, puteti vedea Byron cantand piesa noua aici (a se scuza instabilitatea mainilor care o tinut aparatul )

The sweet shadows are hovering

De vreo 3-4 zile fac ce fac si revin la acelasi album. Sweet Shadows semnat Daughter Darling.

Nu imi dau seama inca daca linia muzicala - ce ma face sa ma misc pe ritm fie ca stau pe scaun, ca sunt in picioare, sau ca merg pe strada - vocea solistei Natalie Walker - care anul trecut s-a lansat solo cu albumul Urban Angel - sau exact combinatia lor ma fac sa imi placa atat de mult albumul de fata.

With all the colors in the world yours had to be blue ( Daughter Darling - Broken Bridge )

Daca si sirenele care apareau marinarilor sunau ca si Natalie, nu ai cum sa ii invinovatesti ca dadeau crezare existentei acestor creaturi. ( Daughter Darling - Mermaid )

People Party

Panda Bear (Animal Collective) a lansat un dvd in urma turneului live de anul acesta. “People Party” poate fi downloadat in diferite moduri(soulseek,torrents), FREE. Mai multe informatii  aici.